www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Multilaterația

Figura 1: Principiul multilaterației
(caz particular de trilaterație: trei distanțe față de trei puncte cunoscute determină o nouă poziție)

Figura 1: Principiul multilaterației
((caz particular de trilaterație: trei distanțe față de trei puncte cunoscute determină o nouă poziție)

Multilaterația

Multilaterația este o metodă de determinare a poziției unui obiect prin măsurarea distanțelor față de puncte de referință cunoscute. În controlul traficului aerian, aceste măsurători sunt realizate cu ajutorul diferitelor sisteme radar, folosind echipamente instalate în aceste puncte cunoscute. Nu sunt necesare măsurători directe ale azimutului (și, prin urmare, nici antene directive de mari dimensiuni). În acest sens, multilaterația reprezintă opusul radiogoniometriei încrucișate, în care se măsoară cu precizie direcțiile din mai multe puncte pentru a determina poziția unui obiect.

Principiul de funcționare
Măsurători sincronizate în timp

Obiectul a cărui poziție trebuie determinată este iluminat de un semnal radar (radar primar) sau transmite un răspuns la o interogare (radar secundar). Ecoul sau semnalul de răspuns este recepționat de un receptor instalat într-o poziție fixă. Timpul de propagare al semnalului reprezintă o măsură a distanței. Deoarece informația privind direcția nu este încă disponibilă, obiectul se poate afla în orice punct de pe un cerc având centrul în receptor și raza egală cu distanța măsurată.

Același proces efectuat de un al doilea receptor generează un al doilea cerc în jurul poziției sale cunoscute. Obiectul trebuie să se afle într-unul dintre cele două puncte de intersecție ale acestor cercuri. Prin urmare, rezultatul este încă ambiguu. Numai un al treilea receptor amplasat într-o a treia poziție cunoscută oferă o soluție unică, deoarece trei cercuri pot avea un singur punct comun de intersecție.

Sincronizarea este asigurată prin momentul cunoscut al transmiterii interogării. Dacă fiecare receptor transmite propria interogare, măsurarea distanței este la fel de simplă ca în cazul unui radar monostatic. În acest caz, distanța este singura necunoscută a calculului. Dacă există un singur emițător central de interogare, măsurarea devine mai complexă, similar cu funcționarea unui radar bistatic. În acest caz apar două necunoscute: distanța dintre emițător și obiect (aceeași pentru toate receptoarele) și distanța dintre obiect și fiecare receptor.

Figura 2: Multilaterație nesincronizată, denumită și localizare hiperbolică

Figura 2: Multilaterație nesincronizată, denumită și localizare hiperbolică

Măsurători nesincronizate în timp

Este posibil și ca obiectul a cărui poziție trebuie determinată să emită periodic un semnal fără a primi în prealabil o interogare (de exemplu, ADS-B). În acest caz, receptoarele nu cunosc momentul exact al transmiterii semnalului. Ele cunosc doar momentul precis al recepției acestuia. Prin urmare, nu se poate măsura direct timpul de propagare dintre obiect și un receptor individual, ci doar diferența dintre timpii de sosire ai semnalului la două receptoare. (Întârzierile introduse de conexiunile prin cablu dintre receptoare și server sunt calibrate și pot fi compensate în calcule.)

Pentru fiecare pereche de receptoare, diferențele de timp de sosire (TDOA – Time Difference of Arrival) pot fi reprezentate printr-o familie de hiperbole. Fiecare hiperbolă corespunde unei anumite diferențe de timp măsurate. Aceasta înseamnă că, pentru respectiva diferență de timp, obiectul se poate afla oriunde pe hiperbola respectivă (vezi Figura 2).

Alte perechi de receptoare măsoară la rândul lor diferențe de timp de sosire și generează propriile hiperbole. Punctul de intersecție al tuturor hiperbolelor selectate reprezintă poziția căutată.

Implementare tehnică

Pentru utilizarea multilaterației la detectarea obstacolelor mobile pe aeroporturi pot fi folosite mai multe benzi de frecvență. Se recomandă utilizarea unei legături UAT (Universal Access Transceiver) pe frecvența de 978 MHz, în locul frecvențelor sistemului SSR (Secondary Surveillance Radar).

În practică, însă, este utilizată frecvent funcția squitter a standardului Mode S pe frecvența de 1090 MHz. În acest scop, fiecare vehicul care operează pe aeroport este echipat cu un transponder similar celor obligatorii la bordul aeronavelor. Fiecare aeroport poate solicita un bloc de 200 de adrese din spațiul de adresare pe 24 de biți și le poate aloca vehiculelor sale.[1]

Determinarea poziției vehiculului se bazează astfel pe două surse independente: receptorul GPS integrat în transponder și sistemul de multilaterație. Pentru a evita încărcarea inutilă a frecvenței de răspuns a radarului secundar (1090 MHz), deja intens utilizată, sistemul GPS dezactivează transmisia ADS-B atunci când vehiculul nu se află pe căile de rulare sau în alte zone operaționale ale aeroportului.

Erori de măsurare

Utilizarea unui număr mare de receptoare distribuite pe suprafața aeroportului permite reducerea statistică a erorilor de măsurare. Erorile apar în principal atunci când:

Probabilitatea apariției acestor erori scade pe măsură ce distanța dintre obiect și receptoare se reduce. Din acest motiv, pentru determinarea poziției sunt utilizate cu prioritate măsurătorile corespunzătoare unor timpi de propagare mai mici.

Einzelnachweis:

  1. ICAO: Airport Ground Vehicle Automatic Dependent Surveillance – Broadcast (ADS-B) Out Squitter Equipment — 11/14/2011, (online)