www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Mark 9

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 2 914 … 3 100 MHz
(bande S)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 3 600 Hz ± 10%
durata impulsului de sondaj (τ): 0,5 µs
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls: 25 kW
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 20 NM (≙ 37 km)
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare:  
lățimea diagramei de directivitate:  
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

Mark 9

Radarul Mark 9 a fost un radar de ghidare a focului dezvoltat de Marina Statelor Unite la începutul anilor 1940, care funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda E/F (denumire NATO) și care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, era destinat în mod special montării pe stația de dirijare a focului Ford Mark 45. Acesta servea la măsurarea precisă a distanței și la urmărirea țintei, pentru a orienta tunurile navelor de război către țintă în timpul luptei.

Antena folosea scanarea conică cu un reflector parabolic cu diametrul de 24 de inci (≙ 61 cm). Alimentarea se realiza printr-un dipol dispus excentric și care se rotea cu 1 770 de rotații pe minut. În transmițător era utilizat un magnetron de tip 706A răcit cu aer comprimat. Afișarea se realiza pe un indicator tip A cu un ecran cu diametrul de 5 inci (≙ 12,7 cm).