SCR-520
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: SCR-520


| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 3,3 GHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 1,5 kHz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,75 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 3,3 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 10 mi (≙ 16 km) --> |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
SCR-520
SCR-520 a fost un radar de interceptare care funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda F (denumire NATO), destinat avioanelor de vânătoare de noapte ale SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta a fost utilizat începând din 1944 pe avioane precum Northrop P-61 Black Widow și Douglas P-70 Nighthawk.
Radarul folosea o antenă parabolică simetrică de 70 cm și scanarea conică pentru urmărirea țintelor. Căutarea țintelor se făcea cu o scanare Palmer.