www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Scanarea Palmer

Figura 1: Principiul scanării Palmer cu două linii

Figura 1: Principiul scanării Palmer cu două linii

Scanarea Palmer

O scanare Palmer este o secvență de scanare spațială care rezultă din combinarea rotației rapide a diagramei antenei la o scanare conică cu orice alt model de mișcare liniară sau circulară. În funcție de modelul de mișcare superior, se face distincția între:

Denumirea „Palmer” se referă la asemănarea cu un stil caligrafic de scriere. În grafic, curba roșie descrie mișcarea maximului de energie emisă, iar curba albastră dreptunghiulară descrie mișcarea axei centrale a antenei („boresight“).

Dacă scanarea conică se realizează cu ajutorul unei surse de radiație primară rotative, atunci polarizarea, de obicei liniară, se rotește și ea. Scanarea conică poate fi realizată însă și cu ajutorul unui reflector auxiliar rotativ. În acest caz, polarizarea liniară rămâne constantă sau se poate comuta chiar la o polarizare circulară.

Scanările Palmer erau utilizate în vechile radare de urmărire a țintelor pentru căutarea țintelor, care nu erau încă capabile să organizeze simultan căutarea și urmărirea țintelor („track-while-scan”). Avantajul era că nu era necesară utilizarea unor mecanisme de comutare suplimentare pentru a dezactiva scanarea conică pentru căutarea țintelor. Dezavantajul era o scanare spațială foarte inegală. Odată cu utilizarea antennelor Phased Array și a antennelor monopulsante, această tehnologie a devenit inutilă. Doar senzorii optici cu laser utilizează încă parțial astfel de secvențe de mișcare.