Dunay-3
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Dunay-3 receiver site
(55°29'31.0" N 36°40'49.0" E)
former Soviet Union
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 388 … 429 MHz
(bande UHF) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 3 MW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 1 350 NM (≙ 2 500 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
Dunay-3
Dunay-3 era un radar de avertizare timpurie care funcționa în banda UHF (denumire IEEE) sau în banda C (denumire NATO), situat la aproximativ 60 km vest-sud-vest de Moscova.
Dunay-3 era alcătuit din clădiri separate pentru receptor și transmițător, situate la o distanță de 2,5 kilometri una de cealaltă. Transmițătorul acoperea un sector (aproximativ nord și sud) și dispunea de o antenă cu rețea în fază lungă de 200 de metri și înaltă de 30 de metri. Receptorul era o clădire de 100 × 100 m, în care erau amplasate două sisteme radar pasive controlate electronic și centrul de comandă și control pentru sistemul de apărare antirachetă A-35 (sistem ABM).
Dunay-3 a fost o versiune îmbunătățită a sistemului Dunay-2 din Kubinka, Moscova, și a fost pus în funcțiune în 1968, în regim de testare. După o modernizare cuprinzătoare în 1978, a fost introdus în serviciu sub denumirea de „Dunay-3M”, ca parte a sistemului ABM A-35M îmbunătățit. Dunay-3M a funcționat până la un incendiu devastator care a avut loc la antena receptoare pe 8 mai 1988.