www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Dunay-3

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: Dunay-3 receiver site
(55°29'31.0" N   36°40'49.0" E)

Ilustrație 1: Dunay-3 receiver site
(55°29'31.0" N   36°40'49.0" E)

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 388 … 429 MHz
(bande UHF)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:  
durata impulsului de sondaj (τ):  
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls: 3 MW
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 1 350 NM (≙ 2 500 km)
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare:  
lățimea diagramei de directivitate:  
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

Dunay-3

Dunay-3 era un radar de avertizare timpurie care funcționa în banda UHF (denumire IEEE) sau în banda C (denumire NATO), situat la aproximativ 60 km vest-sud-vest de Moscova.

Dunay-3 era alcătuit din clădiri separate pentru receptor și transmițător, situate la o distanță de 2,5 kilometri una de cealaltă. Transmițătorul acoperea un sector (aproximativ nord și sud) și dispunea de o antenă cu rețea în fază lungă de 200 de metri și înaltă de 30 de metri. Receptorul era o clădire de 100 × 100 m, în care erau amplasate două sisteme radar pasive controlate electronic și centrul de comandă și control pentru sistemul de apărare antirachetă A-35 (sistem ABM).

Dunay-3 a fost o versiune îmbunătățită a sistemului Dunay-2 din Kubinka, Moscova, și a fost pus în funcțiune în 1968, în regim de testare. După o modernizare cuprinzătoare în 1978, a fost introdus în serviciu sub denumirea de „Dunay-3M”, ca parte a sistemului ABM A-35M îmbunătățit. Dunay-3M a funcționat până la un incendiu devastator care a avut loc la antena receptoare pe 8 mai 1988.