www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Construcția unei antene horn

Figura 1: Antenă horn realizată manual

Construcția unei antene horn

Pentru domeniul de frecvențe de la 5,7 la 5,8 GHz, o antenă horn este cea mai bună alegere ca radiator primar. Totuși, achiziționarea unei asemenea antene nu se justifică din cauza prețurilor exagerate. Ca alternativă se pot utiliza și diferite alte antene (în majoritate log-periodice, cu sau fără reflector) pentru această bandă WLAN, însă cu un câștig al antenei mai redus.

Cu puțină îndemânare și cu dotarea minimă a unui atelier de bricolaj, (menghină, ciocan de lipit, pistol cu aer cald sau arzător cu propan, ferăstrău pentru metal, set de pile), se poate construi o antenă horn. Ar trebui totuși să arate ceva mai profesionist decât așa-numitele antene făcute din cutii metalice. Materiale necesare: puțină tablă de alamă și o bucată recuperată de ghid de undă dreptunghiular, puțină sârmă de legat flori și aproximativ două-trei zile de lucru răbdător. Dacă nu se poate procura deloc un semifabricat din alamă sau cupru, porțiunea de ghid de undă poate fi confecționată din tablă de alamă. (Nu recomand însă această variantă, deoarece necesită cel puțin de două ori mai multă muncă.)

Calculul dimensiunilor

Mai întâi este bine să se facă o schiță a aspectului dorit al antenei horn. Pot prezenta și un mic desen cu dimensiunile exemplarului meu, dar acestea depind întotdeauna de tipul de ghid de undă disponibil sau de țeava dreptunghiulară din alamă (de exemplu: 50 × 25 × 2 mm) care poate fi cumpărată de pe internet.

Punctul de plecare este lungimea de undă utilizată: 5,8 GHz corespund în spațiul liber unei lungimi de undă de aproximativ 51 mm. Atenție însă! În interiorul ghidului de undă, la această frecvență, lungimea de undă este diferită! Pentru a le deosebi, voi nota lungimea de undă în spațiul liber cu  λ0 și lungimea de undă din ghidul de undă cu  λH Calculul acesteia depinde de dimensiunile ghidului de undă. Bucata de ghid de undă folosită de mine (WR 187) are, la cea mai mare frecvență WLAN de 5,875 GHz, o lungime de undă interioară de  λH= 60,3 mm.

Am ales dimensiunile antenei horn doar pe baza principiului că lungimea hornului trebuie să fie considerabil mai mare decât lungimea de undă. În exemplul meu, ea depășește doar foarte puțin o lungime de undă, dar scopul este numai ilustrarea principiului. Am ales dimensiunea deschiderii (aperturii) astfel încât dimensiunile a și b ale secțiunii de ghid de undă să fie dublate. Aceste valori nu sunt optime și ar trebui adaptate individual.

Construcția

Am ales lungimea porțiunii de ghid de undă egală cu ½ λH. Pentru acest tip de ghid de undă rezultă o lungime de 30,1 mm. La aceasta se adaugă grosimea peretelui posterior, care se introduce prin presare în ghidul de undă și se lipește.

Din tabla de alamă se decupează acum două perechi de trapeze isoscele identice, care vor forma pereții antenei horn (vezi figura 3). Lungimea hornului trebuie să fie mai mare decât lungimea de undă, dar nu exagerat de mare, deoarece montarea în fața unui reflector parabolic ar deveni foarte incomodă. În cazul meu am ales 60 mm, deoarece banda de tablă de alamă avea tocmai această lățime. Am făcut deschiderea hornului (adică latura cea mai lungă a trapezelor) de două ori mai mare decât dimensiunea corespunzătoare a porțiunii de ghid de undă. Marginile de îmbinare ar putea fi teșite… dar asta ar însemna mult prea multă muncă. Pentru latura mai lungă „a” am folosit pur și simplu dimensiunea exterioară a ghidului de undă, iar pentru latura mai scurtă „b”, dimensiunea interioară.

Cine știe să facă lipituri tari ar trebui să aleagă această metodă; ceilalți trebuie să folosească lipirea moale. Lipirea moale a unor suprafețe atât de mari este dificilă. Puterea ciocanului de lipit este întotdeauna prea mică pentru a încălzi singur aceste table suficient pentru lipire și, în același timp, pentru a încălzi uniform întreaga construcție, astfel încât aceasta să nu se deformeze. De aceea, tabla se preîncălzește cu un pistol cu aer cald sau cu un arzător cu propan, iar ciocanul de lipit trebuie doar să completeze local căldura necesară.

Toate suprafețele și muchiile care vor fi lipite ulterior între ele se cositoresc în prealabil. Cât timp aliajul de lipit este încă topit, excesul se șterge cu o cârpă veche. La marginile de îmbinare ale trapezelor se execută găuri cu diametrul de aproximativ 1 mm. Prin aceste găuri, trapezele se leagă cu sârmă pentru flori și apoi se lipesc. Găurile trebuie executate abia după cositorire, altfel se vor umple imediat cu aliaj de lipit. Poziția acestor găuri trebuie aleasă cu multă grijă: pe latura lungă, sârma trecută prin găuri formează un opritor pentru pereții laterali. Sârma de cupru nu este prea potrivită, deoarece se alungește și nu oferă stabilitate. Sârma pentru flori este din oțel și poate fi răsucită foarte strâns.

Se recomandă lipirea în două etape: mai întâi se lipesc trapezele între ele. Ca dispozitiv ajutător, am decupat într-o placă mai groasă de aluminiu o deschidere dreptunghiulară potrivită, pentru a menține trapezele în unghi drept unul față de celălalt. După răcire se pot pili suprafețele care vor veni în contact cu secțiunea de ghid de undă. (Nu uitați: după pilire, aceste suprafețe trebuie din nou cositorite.) Acum se fixează și porțiunea de ghid de undă cu sârmă răsucită.

După ce toate piesele au fost lipite, adică numai după asamblarea finală, această sârmă de oțel poate fi extrasă din nou cu un clește.

Alimentarea

Pentru introducerea energiei din cablu în porțiunea de ghid de undă am ales tot soluția cea mai simplă. În figura 6, dimensiunea „c” reprezintă grosimea materialului ghidului de undă. La un conector mamă SMA, prevăzut cu racord pentru lipirea cablului RG 402, am pilit conductorul exterior atât de mult, încât să rămână numai grosimea de 2 mm a peretelui ghidului de undă. Apoi am lipit o bucată de cablu în conector. După aceea am îndepărtat conductorul exterior al cablului care ieșea din conector. În ghidul de undă am executat o gaură potrivită: dimensiunea „d” din figură (aici: 4,6 mm), astfel încât conectorul SMA să poată fi lipit ferm în această gaură.

Gaura din ghidul de undă trebuie să fie exact pe mijloc, dar la distanța de ¼ λH (lungimea de undă în ghidul de undă) față de peretele posterior. Lungimea conductorului interior al cablului care iese în afară este de ¼ λ0 (lungimea de undă în spațiul liber). Teoretic, există aici un factor de scurtare care depinde de grosimea conductorului interior. În practică, acest conductor interior pătrunde 12 mm în ghidul de undă. Conductorul exterior trebuie să fie la același nivel cu suprafața interioară a ghidului de undă.

Asamblarea finală

Peretele posterior are dimensiunile necesare pentru a încăpea în secțiunea de ghid de undă. Pereții ghidului de undă se teșesc ușor cu o pilă, pentru ca peretele posterior să nu cadă în interior în timpul lipirii. Peretele posterior primește și două șuruburi de fixare M5 cu cap înecat, pentru montarea ulterioară a hornului. Pe partea exterioară, aceste șuruburi sunt susținute de două mici plăcuțe cu caneluri. Pe partea interioară, șuruburile se lipesc suplimentar de peretele posterior, apoi suprafața se șlefuiește la nivel. Șlițul capului șurubului trebuie umplut complet cu aliaj de lipit.

Acum piesele individuale se leagă cu sârmă pentru a forma antena horn. Aveți grijă ca piesele să nu fie răsucite unele față de altele. Lipirea este bine să fie efectuată pe o placă rezistentă la foc (ceramică sau o placă mare de gresie). Încălziți piesele legate cu sârmă folosind pistolul cu aer cald, apoi lipiți-le.

La sfârșit, după o scurtă răcire, peretele posterior se presează în ghidul de undă și se lipește. Deoarece suprafețele de lipire ale ghidului de undă au fost deja cositorite, acest lucru nu ar trebui să mai creeze probleme.

Abia acum se taie sârmele de legare, iar resturile se îndepărtează cu pila. Găurile rămase sunt mult mai mici decât o zecime din lungimea de undă: prin urmare, sunt practic etanșe din punct de vedere electromagnetic, pot fi ignorate și acoperite cu chit. Suprafețele se curăță cu pila și cu lână de lustruit pentru alamă. În final se lipește conectorul cu radiatorul de un sfert de lungime de undă; de data aceasta însă căldura trebuie furnizată doar de ciocanul de lipit. Cum sârmele de fixare au fost deja îndepărtate, pistolul cu aer cald ar putea face întreaga construcție să se prăbușească precum un castel din cărți de joc.

Vopseaua gri aplicată cu spray îi conferă antenei horn un aspect profesional. Un avantaj al acestei benzi de frecvențe este că asemenea construcții pot fi testate simplu cu un calculator în rețeaua WLAN. În locul antenei obișnuite, scurte, de tip tijă, această antenă horn a oferit deja o bună directivitate, împreună cu o creștere corespunzătoare a razei de acțiune în direcția respectivă.

Galerie de imagini

Figura 2: Desen de construcție

Figura 3: Piese din alamă

Figura 4: Piese fixate cu sârmă și deja lipite

Figura 5: Vedere din interior a antenei horn terminate

Figura 6: Cuplare prin radiator de un sfert de lungime de undă