Metoda ferestrei glisante
prelucrare
fereastra de
prelucrare
ținte noi
(marginea din față)
anterioare
(marginea din spate)
Figura 1. Metoda ferestrei glisante
Metoda ferestrei glisante
Cea mai utilizată metodă de corelare a ecourilor individuale provenite de la aceeași țintă, în vederea formării unui plot radar, este cunoscută sub denumirea de metoda ferestrei glisante (engl. Sliding Window).
Impulsurile video a căror amplitudine depășește pragul de detecție sunt memorate, pentru fiecare perioadă de repetiție a impulsurilor, sub forma unei valori logice „1” într-o matrice de celule de distanță. La radarele de supraveghere pentru controlul traficului aerian, dimensiunea unei celule de distanță este în mod normal de 1/16 milă marină (aproximativ 0,8 µs).
În timpul prelucrării sunt păstrate datele din mai multe perioade consecutive de repetiție a impulsurilor. În funcție de timpul de iluminare, sunt memorate datele din 8 până la 16 perioade de repetiție. Această valoare determină dimensiunea ferestrei N. Pentru fiecare celulă de distanță se numără depășirile pragului de detecție din interiorul ferestrei, după care fereastra este deplasată la următoarea celulă de distanță. Deoarece distribuția impulsurilor în jurul poziției reale a țintei are un caracter aleator, la determinarea azimutului sunt luate în considerare și celulele învecinate. O țintă este considerată detectată atunci când numărul valorilor logice „1” din interiorul ferestrei depășește un criteriu de detecție prestabilit.
Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu