www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Ponderare

Figura 1: Patru impulsuri la frecvențe diferite ca părți ale unui semnal liniar modulat în frecvență

Figura 1: Patru impulsuri la frecvențe diferite ca părți ale unui semnal liniar modulat în frecvență

Figura 1: Patru impulsuri la frecvențe diferite ca părți ale unui semnal liniar modulat în frecvență

Ponderare

Atunci când mai multe componente de semnal la frecvențe diferite sunt adăugate împreună în timpul procesării unui semnal recepționat folosind metoda comprimării impulsurilor, în semnalul comprimat apar în mod inevitabil lobi laterali. Aceste impulsuri nedorite sunt denumite lobi laterali temporali.

Figura 1 prezintă un exemplu în care un semnal este format din impulsuri la patru frecvențe. Aceste impulsuri, ca componente ale unui semnal radar liniar modulat în frecvență (semnal modulat intraimpuls), sunt separate în calea de recepție și procesare în filtre, primesc întârzierea dorită (și fiecare propria) și apoi sunt însumate. Aceste operații pot fi implementate în diferite moduri: în filtre analogice pe unde acustice de suprafață, în dispozitive digitale sau chiar în software radar.

Figura 2: Suma amplitudinilor oscilațiilor la patru frecvențe diferite

Suma amplitudinilor oscilațiilor la patru frecvențe diferite

Figura 2: Suma amplitudinilor oscilațiilor la patru frecvențe diferite

În figura 2, puteți vedea rezultatul însumării acestor patru impulsuri care au frecvențe purtătoare diferite. În acest caz, însumarea se face ca atare, adică fără nicio ponderare. Aceasta înseamnă că impulsurile la toate frecvențele au același câștig. Rezultatul este un impuls ascuțit în centru și mai mulți lobi laterali simetrici față de acesta. În acest caz, axa absciselor este axa timpului. Evident, toate aceste impulsuri (impulsuri centrale și laterale) au timpi de întârziere diferiți în raport cu momentul emiterii semnalului de sondaj și, prin urmare, din ele se vor calcula valori diferite ale razei țintă!

Săgețile galbene indică jumătatea de undă a uneia dintre componente (în acest caz, este vorba de frecvența f2), care are un minim exact opus maximului lobului lateral. Evident, dacă componenta la frecvența f2 are un câștig mai mare decât celelalte componente, acest lob lateral va fi redus. Desigur, acest lucru va duce la apariția unor noi lobi laterali în alte momente de timp, dar aici explicăm doar principiul de suprimare a lobilor laterali care apar după comprimarea semnalului. În practică, este întotdeauna posibil să se găsească valorile optime ale câștigului pentru fiecare componentă de frecvență pentru a obține un semnal de ieșire optimizat cu lobi laterali cât mai mici.

Aplicarea unui câștig diferit pentru componentele de frecvențe diferite se numește „ponderare”. Prin utilizarea procesării ponderii este posibil să se obțină suprimarea lobilor laterali până la −30 dB.

Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu