Circuite amplificatoare cu tranzistoare
Tranzistoarele bipolare sunt, în general, amplificatoare de curent. Ele sunt comandate de un curent de intrare, iar o posibilă tensiune de ieșire este generată numai atunci când curentul amplificat în tranzistor trece printr-o rezistență de sarcină. În funcție de terminalul tranzistorului utilizat ca potențial de referință, circuitul amplificator prezintă proprietăți diferite, care sunt utilizate în aplicații speciale.
Figura 1: Configurație cu emitor comun
Configurație cu emitor comun
Configurația cu emitor comun este aplicația standard a unui amplificator cu tranzistor. Ea are o amplificare în tensiune foarte mare. Prin rezistența serie RV se generează o mică tensiune de polarizare pentru baza tranzistorului, care permite amplificarea și a tensiunilor de intrare negative. Configurația cu emitor comun este utilizată cel mai adesea ca etaj preamplificator de tensiune. Circuitul prezentat are o rezistență de ieșire de 1,8 kΩ la o rezistență de intrare de aproximativ 3 kΩ.
Figura 2: Inversarea fazei în configurația cu emitor comun
Tensiunea de ieșire este influențată de curentul de colector IC care trece prin rezistența de sarcină. Cu cât curentul este mai mare, cu atât căderea de tensiune pe rezistență este mai mare și cu atât tensiunea la ieșirea etajului amplificator este mai mică. Astfel, semnalul de intrare este rotit în fază cu 180° la ieșire.
Figura 3: Configurație cu colector comun
Configurație cu colector comun
Într-o configurație cu colector comun, colectorul este conectat la masă pentru curent alternativ prin condensatorul de filtrare CS și rezistența internă a sursei de tensiune. Semnalul de ieșire este preluat de la emitor. Terminalul colectorului este punctul de referință pentru tensiunea de intrare și cea de ieșire.
Configurația cu colector comun are un factor de amplificare în tensiune de aproximativ unu. Prin urmare, semnalul de ieșire are aproximativ aceeași amplitudine a tensiunii ca semnalul de intrare. Curentul de ieșire este însă amplificat cu factorul de amplificare în curent al tranzistorului ß. Astfel rezultă o amplificare de putere. Rezistența de intrare este destul de mare, iar rezistența de ieșire este relativ mică.
Rezistența de emitor RE, respectiv rezistența de sarcină RL de la ieșire, se află atât în circuitul de intrare, cât și în circuitul de ieșire. În circuitul de intrare, rezistența totală de sarcină apare însă mărită cu factorul de amplificare în curent al tranzistorului ß, deoarece aici curentul este de 1/ß ori mai mic decât în circuitul de ieșire. În schimb, toate rezistențele circuitului de intrare apar pe partea de ieșire de 1/ß ori mai mici, deoarece acolo curentul este de ß ori mai mare decât în circuitul de intrare.
Acest circuit este utilizat ca circuit de intrare, ca driver de linie sau ca adaptor de impedanță între surse de semnal cu impedanță mare și sarcini cu impedanță mică. Deoarece tensiunea de intrare este în fază (φ=0) și are aproximativ aceeași valoare ca tensiunea de ieșire, acest circuit este numit adesea și repetor pe emitor.
Figura 4: Configurație cu bază comună
Configurație cu bază comună
Un amplificator cu tranzistor în configurație cu bază comună are, asemănător configurației cu emitor comun, o amplificare mare în tensiune. Tensiunea de intrare este aplicată între bază și emitor. Deoarece în circuitul de intrare al configurației cu bază comună curentul mare de emitor trece printr-o rezistență mică, rezistența de intrare a configurației cu bază comună este foarte mică, adesea de numai câțiva ohmi. Și acest circuit de bază al unui amplificator îndeplinește funcția de adaptare a impedanței. Amplificarea în curent este puțin mai mică decât 1. Amplificarea în tensiune poate fi influențată prin alegerea rezistenței de sarcină RA.
În configurația cu bază comună, baza tranzistorului este conectată la masă pentru curent alternativ printr-un condensator. O legătură directă a bazei la masă nu este posibilă, deoarece baza necesită o tensiune continuă ca tensiune de polarizare. Emitorul tranzistorului este conectat printr-o rezistență la polul negativ al tensiunii de alimentare. Această rezistență poate fi realizată și sub forma unei bobine, în care tensiunea de comandă este cuplată inductiv printr-un circuit rezonant. Rezistența de ieșire este, în schimb, aproximativ la fel de mare ca în configurația cu emitor comun.
Capacitățile parazite ale tranzistorului au doar o influență redusă în această configurație. Din acest motiv, tranzistorul poate amplifica frecvențe mai înalte decât, de exemplu, într-o configurație cu emitor comun. Datorită influenței reduse a tensiunii de ieșire asupra circuitului de intrare, circuitul este de asemenea relativ stabil împotriva autooscilațiilor nedorite. Configurația cu bază comună este de aceea utilizată frecvent în etajele de intrare ale receptoarelor la frecvențe foarte înalte.



