Radar cu deschidere inversă sintetică
Figura 1: Comparație între metodele SAR și ISAR
Radar cu deschidere inversă sintetică
Radarul cu deschidere inversă sintetică (ISAR) este o inversare a procesului de deschidere sintetică, deoarece aici nu traiectoria de zbor a radarului aeropurtat servește ca bază pentru mișcarea relativă necesară, ci vectorul de mișcare al țintei localizate. Mișcarea relativă între sistemul radar și țintă trebuie să fie suficient de cunoscută pe toată durata măsurătorii pentru a permite o prelucrare coerentă a datelor măsurate. Această mișcare relativă modifică orientarea țintei în raport cu sistemul radar, ceea ce duce la diferite direcții de vizare către țintă. Semnalul de ecou al fiecărui punct reflectorizant al țintei suferă astfel o schimbare de fază. Ca și în cazul SAR, prelucrarea coerentă a datelor permite obținerea unei rezoluții spațiale ridicate, chiar și în direcția azimutală.
Pentru procesarea ISAR a datelor radar brute se utilizează trei metode:
- Evaluarea frecvenței Doppler
Rezoluția azimutală care poate fi obținută este determinată de rezoluția frecvențială posibilă în spectrul Doppler, care este la rândul său determinată de relația Fourier prin durata măsurării. - Metoda de corelare
Generarea imaginilor sau focalizarea fiecărui pixel se realizează prin suma coerentă a datelor radar brute pentru fiecare pixel individual. - Metoda de retroproiecție
Metoda de retroproiecție este o aproximare a metodei de corelare care constă în adaptarea variabilă a puterii de calcul necesare pentru generarea imaginilor ISAR din datele brute măsurate.
Procesul ISAR a căpătat o mare importanță la bordul avioanelor de recunoaștere navală pentru a obține imagini radar ale navelor de o calitate suficientă pentru a permite identificarea țintelor.