www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/APG-64

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bande X
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:  
durata impulsului de sondaj (τ):  
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls: 7 kW
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 90 NM (≙ 275 km)
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare:  
lățimea diagramei de directivitate:  
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

AN/APG-64

AN/APG-64 era un radar multifuncțional care funcționa în banda X (denumire IEEE) sau în banda I (denumire NATO) și care, în 1973, era destinat avionului de vânătoare american F-15N-PHX Seagle, o versiune planificată pentru marină. Era un AN/APG-63 puternic îmbunătățit, cu o putere de transmisie mai mare și un mod Track While Scan (TWS). Din punct de vedere exterior, cele două radare erau aproape imposibil de diferențiat.

În transmițător se folosea un klystron ca amplificator. Un radar cu undă continuă integrat permitea iluminarea țintei și controlul simultan al 4 până la 6 rachete AIM-54 Phoenix controlate semi-active/active.

Au fost construite doar câteva prototipuri. Radarul nu a fost niciodată pus în funcțiune, deoarece proiectul F-15N a fost respins. În schimb, din motive de preț, a fost modernizat Grumman F-14 Tomcat.