www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Liana

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: Tupolev Tu-126 mit dem Radar Liana

Ilustrație 1: Tupolev Tu-126 mit dem Radar Liana

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bande S
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 300 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 4 µs
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls: 2 MW
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 400 km
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare:  
lățimea diagramei de directivitate:  
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei: 10 min⁻¹
MTBCF:  
MTTR:  

Liana

Liana (în chirilică: РЛС «Лиана») era un radar de avertizare timpurie aeropurtat care funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda E/F (denumire NATO) și care a fost instalat la începutul anilor 1960 în varianta avionului de pasageri Tupolev Tu-126 (denumire NATO: „Moss”). A fost dezvoltat pe baza radarului de ghidare a avioanelor de vânătoare P-30  și putea urmări până la 10 ținte.

Antena, cu dimensiunile de 10 × 1,8 m, se rotea în interiorul radomului rigid în formă de lentilă deasupra fuselajului posterior. Electronica radar analogică, corespunzător de grea, era alcătuită dintr-o multitudine de tuburi electronice și alimenta cinci stații de lucru cu ecran. Transmițătorul funcționa pe bază de magnetroni. Sistemul de suprimare a țintelor fixe trebuia să funcționeze pe baza metodei coerenței externe, dar s-a dovedit a fi, în ansamblu, puțin fiabil. Țintele mobile mai slabe pe fundalul suprafeței terestre erau greu de detectat, motiv pentru care misiunile trebuiau efectuate la altitudini mai mici.

În mai 1964 a fost prezentat prototipul Tu-126. Au fost fabricate opt astfel de avioane de recunoaștere, care au fost staționate în fosta Republică Sovietică Lituaniană. În 1984, avioanele Tu-126 au fost scoase din serviciu.