AA NO 3 MK 7
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AA NO 3 MK 7

| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 3 000 … 3 120 MHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 1 500 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,55 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 200 kW |
| puterea medie: | 75 W |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 60 km |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AA NO 3 MK 7
AA NO 3 MK 7 a fost un radar de control al focului care funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda F (denumire NATO) pentru tunurile antiaeriene de calibru 90 mm.
Reflectorul parabolic simetric era alimentat de un dipol. Radarul putea funcționa în două moduri: Urmărirea țintei prin scanare conică cu dipol rotativ și ghidare în spirală cu dipol fix.
Radarul a fost dezvoltat în jurul anului 1955 și construit sub licență de compania italiană FIAR, un predecesor al Contraves. A fost în serviciu până în jurul anului 1968.