Zarnitsa
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Zarnitsa
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande S |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 400 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 1 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 80 kW |
| puterea medie: | 32 W |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 17 NM (≙ 32 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | 160 m |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 17° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
Zarnitsa
Zarnitsa (chirilică: „Зарница” indicativ NATO: „Cap de piele”) a fost un radar ușor de recunoaștere și navigație care funcționa în banda S (indicativ IEEE) sau în banda E/F (indicativ NATO). Radarul a fost dezvoltat în 1946 ca o replică evidentă a radarului SO și a fost utilizat în principal pe bărcile torpiloare din Flota sovietică din Pacific începând cu 1948. Radarul a continuat să fie produs în China până la mijlocul anilor 1960.
Acesta era protejat de un radome cu un diametru de 0,8 metri și o înălțime de 1 metru.