AN/APS-42
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/APS-42
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 9 309 … 9 330 MHz
(bande X) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 800, 200, 300 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,75; 3,50; 2,25 sau 5,0 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 50 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 150 NM (≙ 280 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | 30 min⁻¹ |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/APS-42
AN/APS-42 a fost un radar de navigație care funcționa în banda X (denumire IEEE) sau în banda I (denumire NATO). A permis cartografierea radar, localizarea emițătoarelor de ajutor, detectarea obstacolelor și cartografierea vremii. Radarul a fost dezvoltat din AN/APS-10 în 1955.
Radarele AN/APS-42 au fost instalate în următoarele aeronave: Douglas C-54 Skymaster, Boeing C-97 Stratofreighter, Douglas C-118, Fairchild C-119 Flying Boxcar, Lockheed C-121 Constellation, Douglas C-124 Globemaster II, Lockheed C-130 Hercules și Convair C-131 Samaritan.
Sistemul de antenă a constat dintr-un reflector parabolic cu un diametru de 18 inch și un radiator dipolar situat în punctul focal al parabolei și alimentat de un ghid de undă. Antena a fost stabilizată în tangaj și ruliu.