AN/ASG-18
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/ASG-18 in YF-12A
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 9 350 … 9 400 MHz
(bande X) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 980 … 1 020 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,15 sau 0,25 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 130 NM (≙ 250 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/ASG-18
AN/ASG-18 a fost un radar de control al focului cu puls Doppler complet coerent care funcționa în banda X (desemnare IEEE) sau în banda I (desemnare NATO), dezvoltat pentru interceptorul nord-american YF-12A. ASG-18 a fost instalat în botul extrem de lung al aeronavei, cu nervurile din față tăiate pentru a găzdui cupola de 40 inch. De asemenea, a fost conceput pentru a oferi un mod „look-down”, dar putea urmări o singură țintă în același timp și asigura iluminarea țintei pentru ghidarea semiactivă a rachetei.
ASG-18 avea un transmițător răcit cu lichid format din două tuburi cu unde călătoare conectate în serie și circuite analogice pentru a genera și procesa semnalul coerent al transmițătorului cu frecvență mare de repetiție a impulsurilor. A fost echipat cu un sistem separat de căutare și urmărire în infraroșu care putea coopera cu radarul. Radarul necesita o putere de 40 kVA.
Dezvoltarea a început în 1954, iar prototipul a fost gata de utilizare în 1958. Doar trei au fost construite, deoarece dezvoltarea YF-12A a fost anulată.
