AN/SPQ-8
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/SPQ-8


| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 5 400 … 5 900 MHz
(bande C) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/SPQ-8
Radarul AN/SPQ-8 a fost, la mijlocul anilor 1960, un radar de urmărire a țintelor de înaltă precizie, care funcționa în banda C (denumire IEEE) sau în banda G (denumire NATO) pentru măsurarea datelor de telemetrie și de zbor, utilizat de Marina SUA și de NASA pentru urmărirea navelor spațiale în timpul reintrării în atmosferă și pentru sprijinirea misiunilor Apollo.
Au fost construite doar două astfel de radare, care au fost instalate pe navele USNS Watertown (T-AGM 6) și USNS Huntsville (T-AGM 7). Radarele au fost înlocuite ulterior cu radarul mai modern AN/FPS-105.