Scatterometru
Figura 1: Observarea unui ciclon tropical din Pacific cu scatterometrul SEAWINDS al satelitului QuikSCAT (© 2002 NASA)
Figura 1: Observarea unui ciclon tropical din Pacific cu scatterometrul SEAWINDS al satelitului QuikSCAT
(© 2002 NASA)
Scatterometru
Un scatterometru este un echipament radar specializat pentru măsurarea coeficientului de retroîmprăștiere al unei unde electromagnetice. Acesta efectuează o măsurare precisă a semnalului reflectat și poate fi utilizat ca un tip de radar meteorologic fără formare de imagine. În meteorologie, principala aplicație a scatterometriei este măsurarea, determinarea și analiza vitezei și direcției vântului deasupra oceanelor.
Proprietățile specifice ale retroîmprăștierii în cazul măsurătorilor efectuate deasupra oceanelor permit determinarea vitezei și direcției vântului. La un unghi de incidență oblic, retroîmprăștierea este dominată de componentele valurilor generate de vânt (rezonanța Bragg). Retroîmprăștierea radar de la suprafața mării este măsurată din trei direcții diferite. Din frecvența de rezonanță, în funcție de unghiul de iluminare, se determină distanța dintre crestele valurilor. Pe baza acestor date poate fi determinată viteza vântului la suprafață.
Un exemplu este NASA Quick Scatterometer (QuikSCAT). Radarul emite la frecvența de 13,4 GHz, cu o putere de impuls de 110 W și o frecvență de repetare a impulsurilor (PRF) de 189 Hz. O antenă parabolică rotativă, cu diametrul de 1 m, formează două diagrame de radiație înguste și simetrice, cu ajutorul cărora, la fiecare orbită, poate fi observată o fâșie cu lățimea de 1 800 km, ceea ce reprezintă aproximativ 90% din suprafața Pământului. Deasupra oceanelor sunt măsurate viteze ale vântului cuprinse între 3 și 20 m/s, cu o rezoluție de 2 m/s. Direcția vântului poate fi determinată cu o precizie de 20°. Rezoluția în distanță a vectorilor de vânt calculați este de 25 km.
Scatterometrele sunt utilizate în principal la bordul sateliților. Sunt însă posibile și echipamente terestre. Cu ajutorul microundelor poate fi analizată radiația împrăștiată de apa conținută în subsol. Energia reflectată de apă este analizată și permite obținerea unor informații despre proprietățile terenului. Astfel pot fi colectate date, de exemplu, despre extinderea posibilă a gheții marine, limita permafrostului, zonele cu vegetație tropicală sau deșerturile.