www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Radar cu formă de undă adaptivă

Durata impulsului de emisie
Deviația de frecvență
FM de tip putere (PFM)
FM liniară (LFM)
FM exponențială (EFM)
FM hiperbolică (HFM)

Figura 1: Variația frecvenței unei modulații intraimpuls în funcție de timp, unde 100% pe axa absciselor reprezintă întreaga durată a impulsului de emisie; pe axa ordonatelor este reprezentată deviația posibilă de frecvență a modulației.

Durata impulsului de emisie
Deviația de frecvență
FM de tip putere (PFM)
FM liniară (LFM)
FM exponențială (EFM)
FM hiperbolică (HFM)

Figura 1: Variația frecvenței unei modulații intraimpuls în funcție de timp, unde 100% pe axa absciselor reprezintă întreaga durată a impulsului de emisie; pe axa ordonatelor este reprezentată deviația posibilă de frecvență a modulației.

Durata impulsului de emisie
Deviația de frecvență
FM de tip putere (PFM)
FM liniară (LFM)
FM exponențială (EFM)
FM hiperbolică (HFM)

Figura 1: Variația frecvenței unei modulații intraimpuls în funcție de timp, unde 100% pe axa absciselor reprezintă întreaga durată a impulsului de emisie; pe axa ordonatelor este reprezentată deviația posibilă de frecvență a modulației.

Ce este un radar cu formă de undă adaptivă?

Radar cu formă de undă adaptivă

La radarele cu modulație intraimpuls poate fi utilizat un generator de formă de undă liber programabil. Cu ajutorul acestuia, semnalul emis de radar poate fi adaptat dinamic la condițiile de utilizare corespunzătoare. O asemenea variație a semnalului emis este denumită „transmit adaptive” (aproximativ: „semnal de emisie adaptiv”), iar capacitatea de a utiliza această formă de semnal liber programabilă atât pe calea de emisie, cât și pe calea de recepție este denumită „Waveform Agile Radar Processing” (WARP). Această posibilitate de variație dinamică a semnalului emis poate oferi într-un sistem radar activ îmbunătățiri de performanță precum:

Un radar trebuie să detecteze semnalul ecou dorit al unei ținte într-un mediu cu diferite tipuri de semnale perturbatoare (ecouri de la ținte fixe, perturbații produse de fenomene meteorologice, precum și bruiaj activ). Pentru fiecare dintre aceste tipuri de perturbații, semnalul emis poate fi adaptat astfel încât un filtru adaptat din receptor să detecteze ținta cu o probabilitate mai mare decât în cazul utilizării unei forme de semnal standard oarecare.

Figura 1 prezintă modulația în frecvență în funcție de timp pentru un impuls de emisie cu modulație descendentă, așa-numitul „downchirp”. Pentru o modulație ascendentă („upchirp”) ar fi suficient ca această imagine să fie oglindită. Modulația liniară în frecvență (LFM), așa cum este descrisă în articolul Compresia impulsului ca o formă de modulație în frecvență nesimetrică, este reprezentată cu albastru. Curbura liniei roșii, denumită power FM, poate avea forme diferite, care trebuie doar descrise corect din punct de vedere matematic pentru ca procesul de compresie a impulsului să poată fi realizat eficient. Pentru modulația exponențială în frecvență (EFM) și modulația hiperbolică în frecvență (HFM), aceste dependențe matematice au deja denumiri consacrate.

Pentru detectarea unei ținte într-un mediu cu perturbații extrem de puternice pot fi utilizate mai multe forme ale semnalului emis. La compresia impulsului, o logică de selecție („greatest of…”) selectează forma de semnal care oferă cel mai bun raport dintre semnalul util și semnalul perturbator.

Referință:
Sandeep P. Sira, Antonia Papandreou-Suppappola, and Darryl Morrell:
Dynamic Configuration of Time-Varying Waveforms for Agile Sensing and Tracking in Clutter
IEEE TRANSACTIONS ON SIGNAL PROCESSING, VOL. 55, NO. 7, JULY 2007 page 3207