Radiatorul cu horn Schwarzschild
Figura 1: Reprezentarea etapizată a plierii unui radiator cu horn Schwarzschild. Zonele de pliere formează reflectoarele și au în final secțiunea transversală a coturilor de ghid de undă.
Figura 1: Reprezentarea etapizată a plierii unui radiator cu horn Schwarzschild.
Zonele de pliere formează reflectoarele și au în final secțiunea transversală a
coturilor de ghid de undă.
a) forma tablei;
b) tabla îndoită;
c) tabla decupată și reflectoarele montate;
d) vedere laterală a variantei c).
Radiatorul cu horn Schwarzschild
Sistemul cu horn Schwarzschild este o variantă a antenei Cassegrain, care îndeplinește condiția sinusoidală a lui Abbe. Astfel, precizia antenei este îmbunătățită în afara direcției fasciculului principal. Un radiator cu horn de tip Schwarzschild are un reflector secundar concav mai mare și un reflector primar convex mai mic. Ambele reflectoare sunt amplasate în interiorul radiatorului cu horn pliat. Spre deosebire de antena Cassegrain, reflectoarele nu sunt secțiuni conice geometrice pure, ci curbe transcendente. Atunci când este utilizată numai în direcția fasciculului principal, această antenă oferă puține avantaje față de o antenă Cassegrain. Totuși, ea asigură condiții mai favorabile pentru baleierea electronică rapidă a fasciculului. Proiectarea suprafețelor reflectoare necesită o procedură de calcul complexă. Aceasta depinde de lățimea fasciculului și de unghiul de baleiere. Radiatorul cu horn Schwarzschild este alimentat de mai multe radiatoare mai mici. Puterea de emisie este distribuită către acestea prin intermediul unui așa-numit comutator cu tuburi de orgă (în limba engleză: Organ-Pipe Scanner).
Deoarece porțiunile arcuite din interiorul radiatorului cu horn, utilizate ca reflectoare, nu sunt secțiuni conice simple, fabricarea lor și respectarea toleranțelor necesare sunt foarte complicate. Din acest motiv, sistemul a cunoscut o răspândire foarte redusă. Probabil singurul model produs în serie a fost antena radarului de dirijare a focului AN/MPG-1, dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de MIT Radiation Laboratory și fabricat ulterior de compania Bendix. Antena sa, echipată cu radiatorul cu horn Schwarzschild, are o lățime a diagramei de 0,55° în azimut și de 3° în elevație. Diagrama de radiație este deviată cu ajutorul unui motor și al unui angrenaj cu patru rotații pe secundă și baleiază un sector de 10,2°.
Hornul Schwarzschild a fost denumit după telescopul Schwarzschild, dezvoltat în anul 1905 de astrofizicianul german Karl Schwarzschild (*1873 – †1916).
Surse:
- R. C. Hansen: ’’Microwave Scanning Antennas. Volume 1: Apertures’’ New York, New York; London, England: Academic Press, Inc., 1964, ISBN 9781483260631, p. 123 (previzualizare online)
- W. Cady et al. ’’Antennas, Scanners, and Stabilization’’, în L. de Ridenour et al: ’’Radar System Engineering’’ Mc Graw-Hill, New York, 1947, capitolul 9, p. 297