www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

V-Beam

Figura 1: Diagrama de radiație a antenei superioare este rotită cu 30°.

Figura 1: Diagrama de radiație a antenei superioare este rotită cu 30°.

V-Beam

Sistemul V-Beam este alcătuit dintr-o pereche de antene radar, dintre care una este rotită cu aproximativ 30° față de planul orizontal. Ambele antene formează o diagramă în evantai sau cosecantă pătrată și sunt alimentate de echipamente de emisie-recepție care funcționează pe frecvențe diferite. Aceasta este o condiție necesară pentru separarea clară a datelor radar provenite de la cele două antene.

Ambele aeronave sunt detectate de diagrama de radiație emisă de antena orizontală, care determină azimutul și distanța înclinată. Aeronava care zboară la o altitudine mai mare este însă detectată de cea de-a doua diagramă de radiație, rotită cu 30°, puțin mai târziu decât aeronava care zboară la o altitudine mai mică. Cele două ecouri sunt afișate cu intensități, respectiv luminozități, diferite pe un indicator PPI. Prin urmare, fiecare țintă este reprezentată pe indicatorul PPI prin două marcaje de țintă. Marcajul mai luminos provenit de la antena inferioară indică poziția aeronavei, iar distanța azimutală până la marcajul mai întunecat alăturat, corespunzător ecoului de la antena superioară, constituie o măsură a unghiului de elevație.

În acest mod, înălțimea țintei poate fi determinată suplimentar și pe un indicator PPI. Această tehnologie era deja utilizată la radarul sovietic P-20 „Periskop” (denumirea NATO: „TOKEN”), introdus în dotarea Armatei Sovietice în anul 1949.

Odată cu introducerea prelucrării digitale a țintelor și instalarea ulterioară a unui extractor digital de ploturi, această metodă a cunoscut o scurtă renaștere. Prin corelarea automată a celor două marcaje de țintă, înălțimea exactă putea fi furnizată sub forma unui cuvânt de date. Astfel, un radar foarte vechi a fost transformat într-un simplu radar 3D.

Galerie de imagini a antenelor V-Beam

Figura 2: Înclinarea caracteristică a antenei superioare a radarului P-30, succesorul radarului P-20.

Figura 3: O pereche tipică de antene V-Beam, aici radarul sovietic 1L117M cu extractor de ploturi.

AN/CPS-6B

Figura 4: Radarul AN/CPS-6B utiliza, de asemenea, configurația V-Beam.

O anecdotă în treacăt

În timpul unui curs despre radarul RRP-117 desfășurat în anul 1998 la Școala Tehnică a Forțelor Aeriene Germane 1 din Lechfeld-Nord, instructorul disciplinei „Principiile radiolocației” — disciplina mea preferată — a respins categoric posibilitatea afișării informațiilor despre unghiul de elevație pe un simplu indicator PPI. În timpul cursului, noi, câțiva foști militari radiolocatori din Germania de Est, i-am explicat metoda V-Beam. El a rămas pur și simplu uimit de posibilitățile tehnice pe care le aveau deja vechile radare sovietice.

În săptămâna următoare, la un test, a apărut însă exact această întrebare generală: ce date radar pot fi afișate pe un indicator PPI. Aproape toți participanții la curs au bifat acum și unghiul de elevație.

La evaluare, pentru acest răspuns au fost scăzute puncte. Instructorul nu a acceptat nici corectarea întrebării, nici excluderea ei din evaluare și și-a justificat decizia afirmând că testul trebuia să verifice cunoștințele pe care le predase în timpul cursului. Ceea ce construiseră cândva sovieticii nu făcea obiectul întrebării.

Acela a fost momentul în care am decis să dezvolt pentru internet un curs virtual despre principiile radiolocației.