Câmpuri apropiate și îndepărtate
Fasciculul radiat de antenă poate fi împărțit în trei zone:
- Zona Rayleigh;
- Zona Fresnel;
- Zona Fraunhofer.
Zona de radiație apropiată (zona Rayleigh)
În această zonă, propagarea urmează o undă plană, deci nu există atenuare. Energia este canalizată într-un tub cu lățimea D. În general, această zonă se reduce la R = 0,3 · D²/λ unde D = înălțimea antenei și λ = lungimea de undă. Cu toate acestea, pentru o antenă mică, cu o lățime a elementelor de emisie mai mică decât lungimea de undă, câmpul apropiat este cuprins în r ≪ λ.
Figura 1: Zona câmpului apropiat al unui sistem de antene
Figura 1: Zona câmpului apropiat al unui sistem de antene
Zona intermediară (zona Fresnel)
Această regiune a fasciculului este o zonă de interferență și din acest motiv a fost denumită zona Fresnel (difracția Fresnel care este descrisă de interacțiunile unei unde care se difractează printr-o apertură sau în jurul unui obiect). Fenomenele întâlnite în această zonă sunt extrem de dificil de calculat.
Zona îndepărtată (zona Fraunhofer)
În general, această zonă se extinde dincolo de R > 2D²/λ și se aplică, de exemplu, unei antene de tip array sau unui reflector mare, cum ar fi o antenă parabolică. Totuși, aceasta apare la r ≫ λ pentru o antenă mică cu lățimea elementelor de emisie mai mică decât lungimea de undă. Fasciculul se formează în câmpul îndepărtat și poate fi aproximat de o undă plană. Acesta scade invers cu distanța.
Punct de vedere practic
O sursă punctiformă izotropică nu poate avea un câmp apropiat deoarece nu poate interfera cu ea însăși. Atunci când dimensiunea laterală a sursei crește, câmpul apropiat apare atunci când această dimensiune se apropie de lungimea de undă λ. În practică, sunt examinate de obicei două zone de radiație pentru a simplifica ecuațiile lui Maxwell pentru undele electromagnetice:
- Câmpul apropiat sau câmpul Rayleigh;
- câmpul îndepărtat sau câmpul Fraunhofer.
Figura 1: Câmpul apropiat al unei rețele de antene.
Figura 1: Câmpul apropiat al unei rețele de antene.
Figura 1: Câmpul apropiat al unei rețele de antene.
Figura 1 prezintă o rețea de antene care conține patru emițătoare. Fiecare emite unde electromagnetice care se combină pentru a crea o undă totală. Putem vedea că undele interferează și creează zone de maxim și minim. Câmpul îndepărtat este de cel puțin patru ori mai mare decât distanța indicată în figură. În acest câmp, zonele de interferență s-au stabilizat și se propagă independent de sursă.
Antena unui THALES- MSSR, utilizat pentru controlul traficului aerian al radarului ASR-9, este formată din 35 de elemente radiante verticale și are o deschidere echivalentă cu 8,5 metri (D). Dacă radarul secundar utilizează o frecvență de 1 030 MHz (λ= 0,291 m), este posibil să se calculeze distanța la care fasciculul va fi complet format, adică câmpul îndepărtat. Rezultă:
- Câmpul îndepărtat începe la 497 m;
- Regiunea Rayleigh se extinde până la aproximativ 124 m.
Pentru a măsura diagrama de emisie a antenei, trebuie așadar să plasați un receptor la cel puțin 497 m de antenă. Este mai bine să fie chiar mai departe.