Radar cuantic
Un radar cuantic (engl.: „Quantum Radar”) utilizează efecte ale mecanicii cuantice, în special inseparabilitatea cuantică și corelațiile cuantice, pentru detectarea și localizarea țintelor.
Baza pentru înțelegerea acestui principiu este dualismul undă-particulă din fizică. Conform mecanicii cuantice, obiectele cuantice nu pot fi descrise complet nici exclusiv ca unde clasice, nici exclusiv ca particule clasice. O undă clasică s-ar propaga în spațiu în conformitate cu atenuarea în spațiul liber. O particulă clasică, în schimb, are o poziție bine determinată și nu poate fi descrisă în același mod ca o undă extinsă în spațiu. În mecanica cuantică, starea unei particule este descrisă printr-o funcție de undă, care reunește proprietățile ondulatorii și corpusculare într-un singur model.
Inseparabilitatea cuantică este un fenomen al mecanicii cuantice în care două particule, de exemplu doi fotoni, pot fi pregătite într-o stare cuantică comună, astfel încât rezultatele măsurătorilor lor să prezinte corelații care nu pot fi descrise independent. Aceste corelații pot persista chiar și atunci când cei doi fotoni sunt separați spațial. În metoda Quantum Illumination, unul dintre cele două moduri inseparabile este transmis spre zona țintei ca signal, în timp ce celălalt mod, denumit idler, este păstrat în receptor. După recepționarea semnalului reflectat se efectuează o evaluare comună a semnalului de întoarcere și a modului idler păstrat.
Pierderile, zgomotul și interacțiunile cu mediul conduc de obicei la decoerență și pot distruge inseparabilitatea inițială dintre semnal și idler. Cu toate acestea, în Quantum Illumination pot rămâne corelații utilizabile între semnalul de întoarcere și modul idler. În anumite condiții, aceasta permite detectarea unei ținte slab reflectante cu o fiabilitate mai mare pe fondul unui zgomot termic puternic decât prin anumite metode clasice la aceeași energie de emisie.
În acest mod, reflexiile foarte slabe pot fi, în principiu, detectate mai eficient
în zgomotul ambiant.
Acest lucru prezintă un interes deosebit pentru ținte cu o secțiune eficace de reflexie radar redusă.
Acesta este principiul fizic fundamental.
În domeniul optic, perechi de fotoni inseparabili pot fi generate, de exemplu, prin pomparea cu laser a unui cristal optic neliniar precum β-boratul de bariu (BBO). Prin Spontaneous Parametric Down-Conversion (SPDC) pot fi generați doi fotoni cu corelații cuantice adecvate. O polarizare identică nu înseamnă, prin ea însăși, inseparabilitate cuantică; decisivă este starea cuantică comună în care sunt pregătite cele două moduri. Unul dintre moduri este utilizat ca semnal emis, iar celălalt este păstrat ca idler pentru prelucrarea ulterioară a corelației în receptor.
Pentru o aplicație în domeniul microundelor unui sistem radar apar însă dificultăți tehnice suplimentare. Într-un radar cuantic utilizabil în practică ar trebui rezolvate, printre altele, următoarele probleme:
- stocarea sau păstrarea modului idler ori a stării sale cuantice pe întreaga durată de propagare dus-întors a semnalului;
- generarea unor semnale de microunde cu corelații cuantice adecvate sau conversia coerentă între domeniul optic și domeniul frecvențelor de microunde;
- un receptor capabil să efectueze o măsurare comună sau o măsurare a corelației între semnalul de întoarcere și modul idler chiar și în prezența unui zgomot termic puternic.
Principiile de bază ale Quantum Illumination și diverse metode asemănătoare radarului cuantic au fost deja demonstrate experimental în laborator și pe distanțe scurte. Implementarea lor sub forma unui radar cu rază lungă de acțiune utilizabil în practică, care să ofere un avantaj clar față de sistemele radar convenționale, este însă în continuare asociată cu dificultăți tehnice și fizice considerabile. Prin urmare, sistemele operaționale corespunzătoare cu rază lungă de acțiune rămân încă obiect de cercetare.