www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Determinarea înălțimii prin recepția semnalului pe mai multe căi de propagare

Imaginea 1: Posibilitatea determinării înălțimii pe baza diferențelor de timp de propagare a semnalului prin mai multe căi de propagare

Imaginea 1: Posibilitatea determinării înălțimii pe baza diferențelor de timp de propagare a semnalului prin mai multe căi de propagare

Determinarea înălțimii prin recepția semnalului pe mai multe căi de propagare

Până în prezent, înălțimea unei ținte era determinată cu ajutorul unor aparate radar 3D, care utilizau fie un diagramă de antenă formată din diagrame individuale eșalonate (stacked beam) cu mai multe canale de recepție, fie care scanau unghiuri de înălțime diferite cu ajutorul unui fascicul de tip pencil beam. Aparatele radar 3D sunt foarte răspândite, deși costurile lor sunt de aproximativ patru până la zece ori mai mari decât cele ale unui aparat radar 2D. Cu toate acestea, un aparat radar 3D are o precizie foarte slabă, în special la altitudini mici, din cauza reflexiei care prelungește timpul de propagare la suprafața Pământului.

Calcularea altitudinii pe baza diferenței de timp de propagare la reflexia pe suprafața Pământului prezintă câteva avantaje esențiale față de radarul 3D clasic. La o rezoluție foarte mică a distanței, altitudinea poate fi calculată direct din diferența de timp de propagare a undei directe și a undei reflectate. În condițiile unui teren plat, altitudinea țintei este proporțională cu diferența de timp de propagare. Ecoul unei ținte este format din patru componente individuale, care au parcurs căi diferite. Prima și cea mai importantă cale este calea directă de la A la B și înapoi. Acest impuls de ecou este marcat cu 1. A doua posibilitate este: pe calea de transmisie, impulsul este supus unei reflexii, calea de recepție este directă. A treia posibilitate este calea inversă, cu aceeași lungime ca în cazul 2. Ambele ecouri au același timp de întârziere th și formează impulsul mediu 2ρ. În cea de-a patra posibilitate, atât pe calea de transmisie, cât și pe calea de recepție se utilizează ocolirea prin reflexie. Acest impuls este marcat în grafic cu ρ². Diferența de timp de propagare th între impulsurile ecoului poate fi determinată după:

th = 2ha · ht unde  ha = înălțimea antenei radar
ht = înălțimea țintei
c = viteza de propagare
R = distanța oblică
(1)
c · R

Conform trigonometriei, raportul ht /R determină sinusul unghiului de înălțime Θe al țintei zburătoare, astfel încât

sin Θe = c · th unde  Θe = unghiul de înălțime măsurat
th = diferența de timp de propagare
(2)
2 ha
ht = c · R · th (3)
2 ha

Calcularea înălțimii prin reflexia pe suprafața Pământului este posibilă dacă durata (comprimată) a impulsului τ este mai mică decât diferența de timp de propagare th. Astfel, de exemplu, pentru ha = 100 ft, ht = 10 000 ft și R = 50 NM, diferența de timp de propagare th = 6,69 ns, ceea ce necesită o lățime de bandă a receptorului de cel puțin 149,5 MHz. În practică, însă, este necesar un radar care să atingă o rezoluție a distanței de 1 m prin intermediul procedei de compresie a impulsurilor.