SJ
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: SJ
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 3 000 MHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 1 350 … 1 650 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 1 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 30 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 15 NM (≙ 28 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 5° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
SJ
SJ era un radar destinat recunoașterii maritime și ghidării torpilelor pentru submarine, care funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda E/F (denumire NATO).
Versiuni:
- SJ: mecanism de rotație cu comandă manuală, dotat doar cu un indicator tip A cu scală principală și scală de precizie (indicatori de distanță pentru 10 NM și 30 NM).
- SJ-a: versiune modificată pe teren a modelului SJ, dotată cu un indicator de observare circulară, precum și cu alte îmbunătățiri și o funcție de căutare automată. Comanda de rotație dispune de mai multe funcții pentru reglarea vitezelor de rotație variabile, iar datele colectate pot fi transmise direct către computerul de comandă a torpilelor TDC.
- SJ-1: schimbarea transmițătorului de la unul de 30 kW la unul de 50 kW, ceea ce a conferit semnalului de emisie o putere mai mare; în plus, a fost montată o nouă antenă parabolică cu fante pe catarg.
Prototipul radarului SJ a fost pus în funcțiune în decembrie 1941. Producția în serie a radarelor SJ a început în iunie 1942. ST-a și ST-1 au fost disponibile aproximativ din mai 1945.