www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/SPS-17

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: AN/SPS-17A

Ilustrație 1: AN/SPS-17A

Date tehnico-tactice
 AN/SPS-17AN/SPS-17A
frecvența de lucru: 215 … 225
(bande VHF)
415 … 420 MHz
(bande UHF)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:   
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 300 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 5 µs
timpul de recepţie:   
timpul mort:   
puterea în impuls: 1,5 MW
puterea medie: 2,25 kW
distanţa maximă fără ambiguităţi: 200 NM (≙ 370 km)
capacitatea de separare în distanță:   
precizia de măsurare:   
lățimea diagramei de directivitate: 18°9°
numărul de impulsuri recepţionate:   
viteza de rotire a antenei:   
MTBCF:   
MTTR:   

AN/SPS-17

AN/SPS-17, în versiunea sa inițială, era un radar de supraveghere a spațiului aerian cu rază lungă de acțiune, care funcționa în banda VHF (denumire IEEE) sau în banda B (denumire NATO). Acesta utiliza o așa-numită „antenă tip saltea” cu patru rânduri de câte 7 dipoli fiecare, amplasate în fața unui reflector comun de tip grilă cu dimensiunile de 8,5 × 17,5 picioare (≙ 2,6 × 5,34 m). Această antenă avea un câștig de 18,2 dBi și un unghi de deschidere vertical de 30°. Din această variantă au fost construite însă doar 2 exemplare de test în anul fiscal 1955.

AN/SPS-17A

Începând cu 1957 a fost utilizată o altă antenă cu dimensiunile de 4 × 17,5 picioare (≙ 1,3 × 5,34 m), cu două rânduri de dipoli, fiecare având un reflector cu grilă înclinat. Aceasta a permis un câștig de antenă de peste două ori mai mare, de 22 dBi, la unghiuri de deschidere de doar jumătate din dimensiunea inițială, ceea ce a fost cauzat în principal de frecvența de rezonanță semnificativ mai mare. Distribuția puterii între dipoli s-a realizat conform unei distribuții Dolph-Tschebyscheff și a obținut doar lobi secundari mici. Din această versiune au fost utilizate 22 de exemplare.

Din versiunea de 220 MHz a fost construit încă un radar experimental pentru utilizarea într-o gondolă de dirijabil. Această versiune a primit „antena-saltea” la doar jumătate din înălțimea originalului, precum și un transmițător cu o putere de impuls de doar 500 kW.

Surse: