AN/SPS-17
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/SPS-17A
Hersteller:General Electric
| Date tehnico-tactice | ||
|---|---|---|
| AN/SPS-17 | AN/SPS-17A | |
| frecvența de lucru: | 215 … 225
(bande VHF) |
415 … 420 MHz
(bande UHF) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | ||
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 300 Hz | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 5 µs | |
| timpul de recepţie: | ||
| timpul mort: | ||
| puterea în impuls: | 1,5 MW | |
| puterea medie: | 2,25 kW | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 200 NM (≙ 370 km) | |
| capacitatea de separare în distanță: | ||
| precizia de măsurare: | ||
| lățimea diagramei de directivitate: | 18° | 9° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | ||
| viteza de rotire a antenei: | ||
| MTBCF: | ||
| MTTR: | ||
AN/SPS-17
AN/SPS-17, în versiunea sa inițială, era un radar de supraveghere a spațiului aerian cu rază lungă de acțiune, care funcționa în banda VHF (denumire IEEE) sau în banda B (denumire NATO). Acesta utiliza o așa-numită „antenă tip saltea” cu patru rânduri de câte 7 dipoli fiecare, amplasate în fața unui reflector comun de tip grilă cu dimensiunile de 8,5 × 17,5 picioare (≙ 2,6 × 5,34 m). Această antenă avea un câștig de 18,2 dBi și un unghi de deschidere vertical de 30°. Din această variantă au fost construite însă doar 2 exemplare de test în anul fiscal 1955.
AN/SPS-17A
Începând cu 1957 a fost utilizată o altă antenă cu dimensiunile de 4 × 17,5 picioare (≙ 1,3 × 5,34 m), cu două rânduri de dipoli, fiecare având un reflector cu grilă înclinat. Aceasta a permis un câștig de antenă de peste două ori mai mare, de 22 dBi, la unghiuri de deschidere de doar jumătate din dimensiunea inițială, ceea ce a fost cauzat în principal de frecvența de rezonanță semnificativ mai mare. Distribuția puterii între dipoli s-a realizat conform unei distribuții Dolph-Tschebyscheff și a obținut doar lobi secundari mici. Din această versiune au fost utilizate 22 de exemplare.
Din versiunea de 220 MHz a fost construit încă un radar experimental pentru utilizarea într-o gondolă de dirijabil. Această versiune a primit „antena-saltea” la doar jumătate din înălțimea originalului, precum și un transmițător cu o putere de impuls de doar 500 kW.
Surse:
- Evolution of Naval Radio-Electronics and Contributions of the Naval Research Laboratory, NRL-Report 8300, ADA084225.pdf, p. 190
- Louis A. Gebhard, “An Experimental 220-mc Radar Systen for Airships”, NRL-Report 4958, p. 32