AN/SPQ-5
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/SPQ-5 pe USS Boston (CAG-1)
Sperry Corporation (1910-1986)
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 5 585 … 5 686 MHz
(bande C) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 1 MW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/SPQ-5
AN/SPQ-5 era un radar de ghidare a rachetelor care funcționa în banda C (denumire IEEE) sau în banda G (denumire NATO) pentru rachetele sol-aer de rază medie de acțiune Convair RIM-2 Terrier, lansate de pe navă. Acestea erau rachetele Terrier de primă generație, ghidate prin fascicul.
Radarul era modulat prin impulsuri și putea fi reglat în intervalul de frecvență de la 5 400 la 5 900 MHz, dar în timp de pace era utilizat doar într-un interval de frecvență limitat. A fost finalizat în octombrie 1956 și a fost înlocuit ulterior de AN/SPG-55.