AN/SPG-59
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/SPG-59
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande C |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 110 NM (≙ 200 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | 6 m |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/SPG-59
AN/SPG-59 era un radar multifuncțional pentru căutarea țintelor, controlul rachetelor și iluminarea țintelor pentru rachetele Typhon, care funcționa în banda C (denumire IEEE) sau în banda G (denumire NATO).
Radarul utiliza antene separate de emisie și recepție. Transmițătorul era o antenă cu fază în formă sferică, cu un diametru de 1,2 m, amplasată în vârful catargului. Deplasările de fază ale acestuia erau obținute cu ajutorul unei lentile Lüneburg, fiecare ieșire a lentilei Lüneburg alimentând un amplificator de putere cu patru elemente de antenă. Până la patru lentile Lüneburg mai mici erau distribuite ca antene de recepție în jurul catargului. În versiunea mai mare pentru crucișătoare, antena de emisie utiliza aproximativ 10 200 de elemente de antenă. Versiunea mai mică pentru nave de dimensiunea fregatelor utiliza aproximativ 3 400 de elemente de antenă.
Radarul a fost dezvoltat în jurul anilor 1963/64, un prototip fiind instalat în 1963 pe USS Norton Sound (AVM-1). Comutarea puterii de emisie la intrările corespunzătoare ale lentilei Lüneburg era problematică. Dezvoltarea ulterioară a fost însă oprită din motive de cost.
Puterea de impuls, indicată uneori cu 200 MW, ar fi o putere de impuls teoretică, care ar fi atinsă dacă toate ieșirile lentilei Lüneburg ar primi puterea maximă. În practică, însă, aceasta este supusă unei distribuții aproximative Gauss, astfel încât doar câteva elemente ale antenei primesc această putere maximă, în timp ce un număr mult mai mare nu este acționat deloc. Indicarea unei puteri de impuls reale pentru un singur diagramă de antenă poate fi estimată doar dacă se cunoaște diagrama de radiație a intrărilor lentilei Lüneburg.
Sursă:
- N. Friedman: “Naval radar”, Convay Maritime Press Ltd., 1981, ISBN 0-85177-238-2, p. 180