AN/APN-153
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: McDonnell Douglas A-4 Skyhawk indonezian cu AN/APN-153
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande Ku |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/APN-153
AN/APN-153 este un radar de navigație Doppler care funcționează în banda Ku (denumire IEEE) sau în banda J (denumire NATO). Das ist ein im K-Band (IEEE-Bezeichnung) beziehungsweise im J-Band (NATO-Bezeichnung) arbeitendes Doppler-Navigationsradar
Radarul utilizează în transmițător un magnetron a cărui frecvenţa de repetiţie a impulsurilor este variată printr-o tensiune în dinți de ferăstrău. Antena stabilizată împotriva rulării emite alternativ două diagrame de antenă la un interval de jumătate de secundă. Fiecare diagramă este formată din două fascicule principale: unul este emis în față dreapta și în spate stânga, celălalt în față stânga și în spate dreapta. Energia HF din aceste fascicule lovește solul la colțurile unui dreptunghi. Astfel, ecoul reflectat de sol conține întotdeauna reflexia atât a unui fascicul orientat în față, cât și a unui fascicul orientat în spate, a căror frecvență este deplasată Doppler din cauza mișcării avionului. Radarul măsoară viteza față de sol și unghiul de derivă și calculează vitezele longitudinale și transversale față de direcția de curs.
AN/APN-153 a fost utilizat în avionul indonezian McDonnell Douglas A-4 Skyhawk și a înlocuit vechiul AN/APN-122.
Notă: utilizarea unui magnetron cu impulsuri a permis utilizarea unui duplexor simplu și a redus numărul de antene în comparație cu un radar cu undă continuă. Din păcate, acest lucru a creat problema vitezelor oarbe, care a fost apoi rezolvată prin frecvența variabilă a impulsurilor.