SON-9
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: SON-9
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 2 700 … 2 860 MHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 1 875 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,5 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 250 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 60 km |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
SON-9
SON-9 „Grom-2“ (abreviere din rusă de la Stantsiya Orudiynoy Navodki - Stație de dirijare a artileriei, chirilică: Станция Орудийной Наводки, СОН-9 «Гром-2», indicativul NATO: Fire Can) a fost un radar de urmărire a țintelor în bandă S pentru controlul focului unei baterii de tunuri antiaeriene. Antena parabolică avea un diametru de 1,5 m. Era puțin mai mic decât predecesorul său, SON-4, motiv pentru care raza de acțiune s-a deteriorat puțin.
Radarul a fost dezvoltat în 1955 și s-a aflat în dotarea armatei sovietice până în jurul anului 1980.