Bruiaj de mascare
Figura 1. Imaginea indicatorului radarului sub acțiunea unui bruiaj activ de zgomot. Perturbatorul se află la azimutul de 210°
Una dintre metodele utilizate pentru a ascunde propriile obiecte de mijloacele radar de detectare ale adversarului este producerea bruiajului. Deoarece scopul principal al acestuia este mascarea semnalului util, un asemenea bruiaj face parte din categoria bruiajului de mascare. Bruiajul de mascare poate fi activ sau pasiv.
În cazul bruiajului activ de zgomot, la zgomotul intern al receptorului radar se adaugă zgomotul sub forma unui semnal perturbator. Astfel, raportul semnal/zgomot se înrăutățește. Aceasta conduce, la rândul său, la reducerea probabilității de detectare și la creșterea probabilității alarmei false. În cazul utilizării unui bruiaj activ puternic, ținta poate fi mascată complet, adică radarul nu o mai poate detecta.
În practica războiului electronic se utilizează diferite tipuri de bruiaj de zgomot. Cele mai răspândite sunt bruiajul de baraj, aplicat în timp, în frecvență sau în unghi, și bruiajul de ochire. Bruiajul de zgomot de baraj are o lățime de spectru suficient de mare și se utilizează atunci când parametrii radarului care trebuie neutralizat nu sunt cunoscuți. Bruiajul de ochire are, dimpotrivă, un spectru adaptat spectrului semnalelor radarului perturbat.
Bruiajul activ poate fi atât de intens, încât să blocheze complet receptorul radar. În acest caz, la ieșirea receptorului nu mai apar semnale impulsive, ci un anumit nivel de tensiune continuă. Din acest motiv, zona perturbată de pe ecranul indicatorului radar nu devine mai luminoasă, ci, dimpotrivă, se întunecă.
Bruiajul pasiv de mascare include perturbațiile produse de reflexia semnalelor de sondare ale radarului de către norii de reflectoare dipol. Din punct de vedere istoric, reflectoarele dipol, sub forma unor benzi de staniol, au fost primele mijloace utilizate pentru mascarea radioelectronică încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, ele sunt folosite cu succes și în prezent. Având o greutate redusă și fiind lansate dintr-o aeronavă, reflectoarele dipol formează un nor care se deplasează lent în spațiu sub acțiunea vântului. Pentru sporirea efectului de mascare, lungimea reflectoarelor dipol este adaptată la lungimea de undă a radarelor adversarului. Semnalele reflectate de norii de reflectoare dipol provoacă iluminarea unor zone extinse pe indicatorul radarului, îngreunând sau făcând imposibilă detectarea semnalelor reflectate de țintele reale.
Pentru contracararea efectelor negative ale bruiajului de mascare se aplică măsuri de protecție electronică. De exemplu, pentru suprimarea bruiajului pasiv de mascare se utilizează diferențele dintre caracteristicile sale spectrale și caracteristicile spectrale ale semnalelor reflectate de țintele reale. Acestea din urmă se deplasează, de regulă, mult mai repede în spațiu și, prin urmare, prezintă valori mai mari ale deplasării Doppler a frecvenței purtătoare. Capacitatea radarului de a detecta ținte pe fondul bruiajului pasiv de mascare se numește vizibilitate sub bruiaj (engl. Sub Chaff Visibility).
Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu
