www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Puterea echivalentă a emițătorului

Puterea echivalentă a emițătorului, în limba engleză Equivalent Transmitter Power (ETP), a fost o valoare fictivă a puterii de emisie utilizată în perioada de început a emițătoarelor cu semiconductoare. Aceasta indică puterea de emisie care ar trebui să existe într-un impuls scurt cu durata impulsului rezultată după compresia impulsului, astfel încât acest impuls scurt să aibă aceeași energie ca impulsul de emisie real, mai lung și modulat intraimpuls.

Această valoare a fost introdusă deoarece emițătoarele cu semiconductoare nu suportă tensiuni la fel de mari ca circuitele cu tuburi electronice. Pentru a obține o rază de acțiune comparabilă, aceste radare trebuiau să utilizeze impulsuri de emisie mult mai lungi decât cele utilizate în mod obișnuit la radarele cu tuburi cu undă progresivă. În perioada de început a emițătoarelor cu semiconductoare, indicarea unei puteri de impuls relativ reduse nu era favorabilă vânzărilor, deoarece o putere de impuls cât mai mare era adesea un criteriu de selecție și era considerată o garanție pentru o rază mare de acțiune. Din acest motiv, pe lângă puterea de impuls era indicată adesea și puterea echivalentă a emițătorului. Aceasta nu trebuie confundată cu puterea izotropă radiată echivalentă (EIRP).

În practică, puterea echivalentă a emițătorului este egală cu puterea de impuls a emițătorului cu semiconductoare înmulțită cu raportul de compresie a impulsului. Invers, dacă sunt cunoscute puterea echivalentă a emițătorului și puterea reală de impuls, se poate determina raportul intern de compresie a impulsului.

Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu