Scanerul Foster
Figura 1: Explicarea etapizată a funcționării unui scaner Foster
Scanerul Foster
Scanerul Foster, denumit și Variable Path Scanner, este un dispozitiv mecanic relativ simplu, care permite devierea rapidă a unei diagrame înguste de antenă pe întregul sector de supraveghere al unui radar. A fost dezvoltat de fizicianul canadian John Stuart Foster la Massachusetts Institute of Technology.
Etapele de realizare a unui scaner Foster sunt prezentate în figura 1.
Etapa a) prezintă un radiator primar într-o așa-numită antenă de tip „pill box” sau „brânză”. Reflectorul parabolic al acestei antene produce un front de undă plan între cele două plăci. Undele sunt radiate în spațiul liber cu aceeași fază. (Săgețile roșii simbolizează poziția de fază.) Diagrama antenei este relativ îngustă în direcția laturii mai lungi a aperturii.
Etapa b) prezintă efectul unei linii de întârziere pliate, cu lungime variabilă, amplasate între antena de tip „pill box” și cele două plăci.
Scanerul Foster c) permite modificarea lungimii acestor linii de întârziere. Acesta este alcătuit dintr-o structură conică, a cărei secțiune transversală este prezentată mai detaliat în figura 2. Pe o parte, această secțiune transversală are un diametru mare, iar pe partea opusă un diametru foarte mic. Forma de trunchi de con face ca traseele ocolitoare să fie mai lungi pe o parte decât pe cealaltă. La rotirea rotorului, lungimea traseului crește cu o valoare dependentă de unghiul de rotație. Pentru ca rotorul să se poată roti complet cu 360°, barierele reflectoare sunt realizate din lamele dințate care se întrepătrund, astfel încât lamelele rotorului să poată aluneca printre cele fixate pe stator. Lățimea acestor lamele nu trebuie să depășească o zecime din lungimea de undă, pentru ca această secțiune să fie etanșă electric pentru energia de înaltă frecvență. Pentru evitarea reflexiilor, emițătorul trebuie oprit într-un interval unghiular redus, deoarece în acea poziție nu este posibilă o trecere neobstrucționată prin scanerul Foster. Acest lucru se realizează de obicei printr-un circuit de poartă aplicat impulsului de declanșare al modulatorului.
Înainte de introducerea antenelor cu rețea fazată, scanerul Foster era utilizat frecvent în radare de localizare a artileriei, radare de urmărire a țintelor și radare de dirijare a armamentului. Din cauza preciziei mecanice ridicate necesare la fabricație, utilizarea sa a rămas limitată la o frecvență maximă de aproximativ 35 GHz. Domeniul de frecvență utilizat în principal era banda X.
Figura 2: Lungimea diferită a traseului ocolitor în funcție de unghiul de rotație
Figura 2: Animație privind formarea lungimii variabile a traseului ocolitor