www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Prezentare istorică: Invenția klystronului

Figura 1: „Tubul Heil”, desen din broșura brevetului.

Figura 1: „Tubul Heil”, desen din broșura brevetului.

Prezentare istorică: Invenția klystronului

1935Ideea unui tub controlat prin timp de propagare ca oscilator de microunde a fost descrisă pentru prima dată de Agnessa Arsenjewa-Heil și Oskar Heil într-un articol publicat în Germania.[1]

1935William Webster Hansen, profesor onorific de fizică la Universitatea Stanford (SUA), a inventat rezonatorul cavitar. El și-a numit invenția „rumbatron”.

1937Cu ajutorul acestor rezonatoare cavitare, frații Russell și Sigurd Varian au dezvoltat un model de succes al unui klystron cu două camere ca oscilator. Acesta a fost primul tub modern pentru domeniul microundelor.[2] Dezvoltarea a fost numită klystron, după verbul grecesc antic κλύζω (klyzo), care descrie mișcarea valurilor pe plajă. Din păcate, la acea vreme, puterea de ieșire care putea fi obținută era prea mică, astfel încât acest tub a trecut, pentru moment, în plan secund față de magnetron.

1938Vadim F. Kovalenko (URSS) a dezvoltat klystronul cu fascicul plan (Sheet-Beam Klystron).

1939Oskar Heil și-a finalizat generatorul de înaltă frecvență la firma Standard-Lorenz din Berlin. Acesta a fost numit „tubul Heil” după inventatorul său și a fost utilizat în echipamentele radar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

1940R.V. Sutton (Anglia) și N.D. Devyatkov împreună cu V.F. Kovalenko (URSS) au inventat, independent unul de celălalt, klystronul reflex.

1941Klystronul reflex a fost utilizat în receptoarele superheterodine ale aparatelor radar.

1948La Stanford a fost dezvoltat un klystron cu mai multe camere, cu trei rezonatoare cavitare, care a atins o putere de impuls de ieșire de 30 MW la o durată a impulsului de 1 µs. Acum a început avansul klystronilor de mare putere în aparatele radar.

1984A fost construit klystronul cu cea mai mare putere de impuls.[3] Acesta a fost dezvoltat pentru un accelerator de particule la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) și furniza o putere de impuls de 150 MW în banda S.

Surse:

  1. Agnessa Arsenjewa-Heil und Oskar Heil, ”Eine neue Methode zur Erzeugung kurzer, ungedämpfter elektromagnetischer Wellen großer Intensität,“ Zeitschrift für Physik, November 1935 p. 752 – 762.
  2. R. H. Varian: U.S. Patent No. 2.242.275 (Applied for, October 11, 1937)
  3. G. T. Konrad, ”High-Power RF Klystrons for Linear Accelerators.“ Invited paper, Linear Accelerator Conference, Darmstadt, West Germany, May 1984. (online)