MR-200
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: MR-200 „Kaktus” pe o navă din proiectul 258
former Soviet Union
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande UHF |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
MR-200
MR-200 „Kaktus” (în chirilică: МР-200 «Кактус») era un radar de recunoaștere aeriană montat pe navă, care funcționa în banda UHF (denumire IEEE) sau în banda B/C (denumire NATO).
Antena este foarte asemănătoare cu cea a radarului MR-500 „Kliver“.
Radarul a fost dezvoltat aproximativ în 1961 și a fost utilizat în fosta Uniune Sovietică pe navele de patrulare radar (KVN) din proiectul 258, pe crucișătoarele ușoare din proiectul 68-bis și pe navele complexului de măsurare din proiectul 1918. Deja la sfârșitul anilor 1970, acesta a fost înlocuit cu sisteme mai moderne, precum MR-310 sau MR-302.