MR-102
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Figura 1: MR-102 în vârful catargului; la pupa, radarul de conducere a focului MR-103 „Bars”
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 9,3 … 9,4 GHz
(bande X) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 1,6 or 3,2 kHz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,5 or 1 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 150 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 20 NM (≙ 37 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
MR-102
MR-102 Baklan (în chirilică: МР-102 «Баклан», denumire NATO: „Pot Drum”) era un sistem radar de recunoaștere a suprafeței și urmărire a țintelor care funcționa în banda X (denumire IEEE) sau în banda I (denumire NATO), dezvoltat la sfârșitul anilor 1950 pentru torpiloarele sovietice în scopul ghidării torpilelor. Acesta a înlocuit sistemul învechit Zarnitsa.
Transmițătorul utiliza magnetronul de tip MI-146. Identificarea prieten-inamic era realizată cu ajutorul sistemului radar secundar „Kremnij-2” (aceasta este antena plată dreptunghiulară cu reflectorul cu grilă sub radom).