www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/APN-113

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: AN/APN-113, în stânga cele trei antene de recepție, în dreapta, în fundal, antenele de transmisie

Ilustrație 1: AN/APN-113, în stânga cele trei antene de recepție, în dreapta, în fundal, antenele de transmisie

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bande Ku
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:  
durata impulsului de sondaj (τ):  
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls:  
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 20 km
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare:  
lățimea diagramei de directivitate:  
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

AN/APN-113

AN/APN-113 era un radar Doppler care funcționa în banda Ku (denumire IEEE) sau în banda J (denumire NATO). Acesta a fost utilizat ca parte a sistemului de navigație și lansare a bombelor AN/ASQ-42 în Convair B-58.

Unitatea Doppler se afla sub două plăci de plexiglas și era montată în zona cozii fuselajului, în apropierea marginii posterioare a aripii. Sistemul era format din trei radare independente cu undă continuă, cu antene separate de emisie și recepție, care furnizau date pentru calcularea precisă a vitezei avionului. Un radar era orientat oblic în față și măsura viteza de zbor față de sol. Celelalte două radare erau orientate perpendicular spre stânga și dreapta și măsurau deriva cauzată de vânt transversal față de direcția de zbor. Pentru măsurarea altitudinii de zbor s-a utilizat AN/APN-133, integrat de asemenea în AN/ASQ-42.

Sistemul radar a fost dezvoltat inițial de Sperry la începutul anilor 1960, dar după preluarea acestei divizii a companiei Sperry de către Raytheon, a fost comercializat sub marca acesteia.