ASD
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
MIT’s Radiation Laboratoryand
Sperry Corporation (1910-1986)
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande X |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 10 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 40 NM (≙ 74 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
ASD
ASD a fost un radar de navigație și orientare în banda X dezvoltat de laboratoarele radar MIT, NRL și Sperry în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1943, radarul ASD a fost pus în producție. După război, Philco a preluat producția, iar din 1946 radarul a fost denumit AN/APS-3. ASD a fost primul radar american eficient de căutare cu microunde și a fost utilizat la avioanele de patrulare medii și la avioanele de luptă, precum Lockheed PV-1 Ventura, PV-2 Harpoon și Grumman TBF Avenger ale marinei americane. Navele și liniile de coastă puteau fi detectate la o distanță de până la 300 de mile, submarinele la o distanță de 15 mile și alte aeronave la o distanță de 8 mile.
Disponibilitatea magnetronilor pentru banda X a redus de trei ori dimensiunile antenelor și ale echipamentelor de transmisie în comparație cu banda S. Acest lucru a permis ca elementele de transmițător-receptor-antena ale radarului să fie montate chiar și în avioane monomotor în containere mici sau în carcase plasate sub aripile aeronavei. Controlul și afișajul radarului pe un indicator de tip B cu un diametru de 4½ inch (≙ 12,7 cm) a fost amplasat în fuselaj. Sectorul de căutare era orientat spre înainte, cu o lățime de 150 de grade și putea fi comutat la 60 de grade pentru a se fixa pe ținte.
Sursă:
- Louis A. Gebhard, Evolution of Naval Radio-Electronics and Contributions of the Naval Research Laboratory, NRL Report 8300, 1979 (previzualizare online)