RDR-100
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: RDR-100
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 15,4 … 15,7 GHz
(bande Ku) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 800 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 1,5 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 10 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 80 NM (≙ 150 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
RDR-100
RDR-100 a fost un radar de navigație aeriană și meteorologic în bandă Ku, utilizat atât în aeronavele civile, cât și în cele militare. Versiunea militară a fost desemnată AN/APS-113 și a fost utilizată pe elicopterul Bell UH-1 „Iroquois“, Sikorsky S-62 și Douglas EC-47 „Dakota“.
Antena parabolică avea un diametru de 12 inci (≙ 30,5 cm) și un câștig de antenă de 31 dBi.
Radarul a fost pregătit pentru producția de serie în 1964 și a fost înlocuit de RDR-1200 sau de denumirea sa militară AN/APS-113(V) începând cu 1973.