Distribuția Rayleigh
Figura 1: Funcția de densitate a probabilității conform Rayleigh
Distribuția Rayleigh
Distribuția Rayleigh, numită după William Strutt, Lord Rayleigh, este o distribuție continuă a probabilității, ale cărei componente sunt variabile aleatoare independente și pozitive, cu o distribuție normală. Până la o rescalare, aceasta corespunde distribuției χ cu două grade de libertate. În statistică, două grade de libertate înseamnă că două valori pot varia liber în calcul.
Din punct de vedere matematic, distribuția Rayleigh rezultă din două distribuții Gauss px(x) și py(y), care sunt independente una de cealaltă. Pentru o derivare, se consideră două variabile aleatoare independente distribuite Gauss x și y, fiecare având o curbă simetrică în formă de clopot în jurul unei valori medii:
(1)
Funcția de densitate a probabilității comune (PDF, de la: probability density function) a două variabile independente este, datorită independenței statistice a px(x) și py(y), produsul funcțiilor de densitate individuale:
(2)
Dacă, de exemplu, x și y reprezintă o putere de zgomot cu partea reală (în fază) și partea imaginară (în cuadratură) ca semnal complex, ne interesează ρ² = x² + y² ca funcție de densitate de probabilitate a valorii absolute. Transformarea în coordonate polare (ρ, ϕ) dă:
Figura 2: Valoarea reală ρ este independentă de faza ϕ
(3)
ISub formă de coordonate polare, funcția densității de probabilitate este independentă de ϕ:
(4)
Prin urmare, integrarea ϕ dă un factor simplu de 2π.
Distribuția Rayleigh este, prin urmare:
(5a)
(sau într-o altă notare)
(5b)
- unde σ este valoarea cea mai probabilă, denumită și mod al distribuției Rayleigh.
Valoarea maximă a PDF ( pmax) este:
- Valoarea așteptată a p este
(ca putere de zgomot) și abaterea standard este
Aplicații în procesarea semnalelor radar
Distribuția Rayleigh este utilizată:
- pentru funcția de densitate a probabilității pierderilor de fluctuație pentru modelele Swerling cazurile 1 și 2;
- pentru densitatea amplitudinii zgomotului într-un filtru bandpass.
- În general, este modelul clasic pentru descrierea distribuției amplitudinii interferențelor de ținte fixe distribuite uniform în distanță și a interferențelor de tip chaff. Distribuția Rayleigh este potrivită pentru descrierea zgomotului meteorologic, a interferențelor de ținte fixe ale aparatelor radar cu rezoluție redusă (lățimea fasciculului unei antene mai mare de 2°, durata impulsului mai mare de 1 µs). Aceste interferențe sunt descrise și ca Rayleigh Clutter.
- Modelele cu distribuție Rayleigh sunt utilizate pentru descrierea situațiilor de estompare difuză.