SP-1M
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: SP-1M


| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 2 700 … 2 900 MHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 600 or 120 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 1 or 5 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 750 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 2° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
SP-1M
SP-1M erau aparate radar de recunoaștere AN/MPQ-5 sau SPQ-2 ale Marinei SUA, care funcționau în banda S (denumire IEEE) sau în banda E (denumire NATO) și care au fost modificate pentru sarcini meteorologice și echipate cu un transmițător cu tub cu unde călătoare mai puternic. Sistemul de antene a fost modificat pentru a permite scanarea RHI.
Aceste sisteme radar s-au dovedit a fi de un real ajutor în urmărirea uraganelor și au fost instalate pe Nantucket Island, Massachusetts, Hatteras, Carolina de Nord și San Juan, Puerto Rico.