Type 274
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Type 274

Vickers Armstrong
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 3 230 … 3 340 MHz
(bande F) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 500 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,5 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 400 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 16 NM (≙ 30 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | 80 m |
| precizia de măsurare: | 100 m; 5’ |
| lățimea diagramei de directivitate: | 1° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
Type 274
Tipul 274 a fost un radar de control al focului al Marinei britanice cu o așa-numită „antenă dublă de tip brânză“ care funcționa în banda F.
Antena de tip AUM era formată din două reflectoare parabolice cilindrice, fiecare cu o deschidere de aproximativ 14 picioare și 14½ inci, montate pe o placă turnantă. Antena de tip AUM a fost stabilizată în unghiul de elevație. Semilățimea verticală a diagramei antenei sale era de 13 grade. Cea mai îngustă (14 inch) antenă nestabilizată AUO avea un unghi vertical al fasciculului de 23°. Transmițătorul folosea un modulator cu un întrefier cu scântei.
Dezvoltarea tipului 274 a început în septembrie 1941. Radarul a fost utilizat pe unele nave de război britanice mari începând cu mai 1944.