www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Semnalele ecou nedorite („îngeri”)

În cazul aparatelor radar există o serie întreagă de semnale ecou nedorite, de exemplu semnalele ecou provenite de la așa-numiții „îngeri”. Prin acestea se înțeleg semnalele ecou recepționate de un aparat radar, care sunt generate de straturi de aer cu temperaturi diferite, adică cu densități diferite și, prin urmare, cu indici de refracție diferiți.

Din punct de vedere optic, acest fenomen este comparabil cu efectul de oglindă al mai multor geamuri de fereastră, care poate fi observat la straturile limită dintre mediul optic mai dens (sticla) și mediul optic mai subțire, adică aerul dintre geamuri.

În cazul radarului, acesta este un curent ascendent de aer uscat (adică nu un nor: acesta ar explica altfel apariția unui ecou). În unele publicații în limba engleză, acest efect este denumit „Clear-Air-Echoes” sau, în conformitate cu cauza fizică, împrăștierea Bragg („Bragg-scattering”).

Acest aer uscat, de obicei foarte cald, formează la un moment dat turbulențe cu un strat de aer mai rece, cu o delimitare clară între cele două medii cu indice de refracție diferit. La aceste turbulențe, unda electromagnetică trebuie să treacă de mai multe ori de la mediul mai dens la mediul mai subțire (și invers). O mică parte din energie este reflectată în acest punct și formează un semnal de ecou clar, care poate avea chiar și o frecvență Doppler datorită vitezei vântului.

Acest semn țintă va crea confuzie pe ecranul radarului: nu este posibilă identificarea și nu există niciun răspuns la întrebările adresate pe frecvențele radio aeronautice internaționale. Asta înseamnă că va trebui să decoleze o escadrilă militară de alarmă pentru a stabili ce obiect este. Însă interceptorii nu vor găsi acolo nimic altceva decât vreme frumoasă. Din primele comentarii furioase ale piloților a rezultat titlul că acolo au fost localizați îngeri prin radar.