Ce este un analizor de rețea?
Măsurarea cu un analizor de rețea
Figura 1: Analizor de rețea vectorial R&S®ZNA cu operare pe ecran tactil pentru rețele cu patru porturi.
(prin curtoazia Rohde & Schwarz)
Figura 1: Analizor de rețea vectorial
R&S®ZNA
cu operare pe ecran tactil pentru rețele cu patru porturi.
(prin curtoazia Rohde & Schwarz)
Măsurarea cu un analizor de rețea
Un analizor de rețea este un instrument de măsură care testează comportamentul electric al componentelor de înaltă frecvență. Acesta este format dintr-o sursă RF și mai multe receptoare de testare. Acesta este special conceput pentru a măsura caracteristicile de transmisie ale componentelor RF, adică valorile transmitanței și reflectanței acestora (numite și parametri de dispersie sau parametri S) în funcție de frecvență. Acești parametri S au atât o componentă de mărime, cât și una de fază și caracterizează ansamblul supus testului. În cazul în care analizorul de rețea este capabil să analizeze nu numai magnitudinea, ci și fazele, acesta se numește analizor de rețea vectorial. Numai de când sunt disponibile analizoarele de rețele vectoriale, dispozitivele care pot măsura doar mărimile au fost denumite analizoare de rețele scalare pentru a le deosebi.
Analizoarele de rețea sunt echipamente tipice de atelier. Procesul de măsurare necesită ca componenta care urmează să fie măsurată să fi fost scoasă din mediul său de aplicare și testată în condiții de laborator. În plus față de parametrii de împrăștiere (liniari), pot fi măsurate și unele proprietăți neliniare, cum ar fi compresia amplificatorului, distorsiunea de intermodulație sau parametrii de zgomot.
Figura 2: Parametrii de dispersie pe o rețea cu două porturi (aici: un filtru trece-banda)
Streuparameter
Parametrii S (de împrăştiere, sau de repartiţie) sunt mărimi complexe, dependente de frecvenţă, asociate unui sistem multiport, care sunt numite aici rețele. Numărul de parametri de dispersie necesari depinde de numărul de conexiuni (porturi) ale unei rețele și rezultă din pătratul numărului de porturi. De exemplu, un circulator din ferită este o rețea cu trei porturi și se măsoară cu ajutorul a 9 parametri de împrăștiere. Un filtru trece-banda este o rețea cu două porturi, cu o intrare (portul 1) și o ieșire (portul 2). Cei patru parametri de împrăștiere sunt:
- S11: coeficientul de reflexie la intrare;
- S21: transmisie înainte;
- S12: transmisie inversă;
- S22: coeficientul de reflexie la ieșire.
Pentru o rețea pasivă, cum ar fi cea a filtrului trece-banda prezentat în figura 2, S21 și S12 ar trebui să fie egale. Cu toate acestea, dacă rețeaua conține un amplificator, atunci S12 ar trebui să fie cât mai mic posibil, iar reciproca sa se numește izolare.