www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

ST-67

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: ST-67 „Salyut“

Ilustrație 1: ST-67 „Salyut“

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bande L
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:
durata impulsului de sondaj (τ):
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls:
puterea medie: 15 kW
distanţa maximă fără ambiguităţi: 340 NM (≙ 630 km)
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate:
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei:
MTBCF:
MTTR:

ST-67

ST-67 „Salyut“ (indicativul rusesc: 5N69, chirilic: СТ-67, 5Н69, «Салют») este un radar de recunoaștere aeropurtat 3D cu rază lungă de acțiune care operează în banda L, care a fost inclus în dotarea forțelor armate sovietice la mijlocul anilor 1970.

Antena era formată din doi reflectoare parabolice cu o singură curbură, de suprafață mare, dispuse la 180° unul față de celălalt, pentru a obține o rată mare de reînnoire a datelor chiar și la viteze de rotație mici. Alimentarea antenelor folosea principiul de baleiere a fasciculului în funcție de frecvență. A fost integrat un radar secundar de tip NRZ-1P. Partea rotativă a antenei cântărea aproximativ 17 tone.

Din cauza zgomotului generat în timpul rotației, radarul a fost supranumit „ventilatorul strategic“.