MM/SPQ-2
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: MM/SPQ-2

| Date tehnico-tactice | ||
|---|---|---|
| frecvența de lucru: | bande X | |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | ||
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 1 500 … 3 000 Hz | 450 … 500 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 0,15 µs | 1,5 µs |
| timpul de recepţie: | ||
| timpul mort: | ||
| puterea în impuls: | 25 kW | |
| puterea medie: | 20 W | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 40 NM (≙ 74 km) | |
| capacitatea de separare în distanță: | ||
| precizia de măsurare: | ||
| lățimea diagramei de directivitate: | 0,6° | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | ||
| viteza de rotire a antenei: | 40 min⁻¹ | |
| MTBCF: | ||
| MTTR: | ||
MM/SPQ-2
MM/SPQ-2 este un radar de recunoaștere maritimă și de navigație care operează în banda X, cu ajutorul căruia pot fi localizate și aeronavele care zboară la joasă înălțime.
Directivitatea foarte bună a antenei a fost generată de un reflector parabolic de 3 m lățime. Alternativ, se putea folosi o antenă cu fantă cu ghid de undă, iar radarul a fost denumit atunci MM/SPQ-2B.
Radarul a fost montat pe numeroase nave ale Marinei italiene începând din 1970, inclusiv pe fregata Alpino și pe crucișătorul Andrea Doria. Versiunile modernizate SPQ-2D au fost exportate în Canada la mijlocul anilor 1980. Radarele italiene au fost scoase din uz în jurul anului 2006.