www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

ASD

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bande X
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:
durata impulsului de sondaj (τ):
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls:
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 300 NM (≙ 550 km)
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate:
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei:
MTBCF:
MTTR:

ASD

ASD a fost un radar de navigație și orientare în banda X dezvoltat de laboratoarele radar MIT, NRL și Sperry în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1943, radarul ASD a fost pus în producție. După război, Philco a preluat producția, iar din 1946 radarul a fost denumit AN/APS-3. ASD a fost primul radar american eficient de căutare cu microunde și a fost utilizat la avioanele de patrulare medii și la avioanele de luptă, precum Lockheed PV-1 Ventura, PV-2 Harpoon și Grumman TBF Avenger ale marinei americane. Navele și liniile de coastă puteau fi detectate la o distanță de până la 300 de mile, submarinele la o distanță de 15 mile și alte aeronave la o distanță de 8 mile.

Disponibilitatea magnetronilor pentru banda X a redus de trei ori dimensiunile antenelor și ale echipamentelor de transmisie în comparație cu banda S. Acest lucru a permis ca elementele de transmițător-receptor-antena ale radarului să fie montate chiar și în avioane monomotor în containere mici sau în carcase plasate sub aripile aeronavei. Controlul și afișajul radarului pe un indicator de tip B cu un diametru de 4½ inch (≙ 12,7 cm) a fost amplasat în fuselaj. Sectorul de căutare era orientat spre înainte, cu o lățime de 150 de grade și putea fi comutat la 60 de grade pentru a se fixa pe ținte.

Sursă:

  1. Louis A. Gebhard, Evolution of Naval Radio-Electronics and Contributions of the Naval Research Laboratory, NRL Report 8300, 1979 (previzualizare online)