www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Argos 5000D

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrare 1: Argos 5000D

Ilustrare 1: Argos 5000D

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 1 250 … 1 350 MHz
(bande L)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 330 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 6 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 5 MW
puterea medie: 10 kW
distanţa maximă fără ambiguităţi: 250NM (≙ 450 km)
capacitatea de separare în distanță: 150 m
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate: 1,5°
numărul de impulsuri recepţionate: 14
viteza de rotire a antenei: 6 min⁻¹
MTBCF:
MTTR:

Argos 5000D

Argos 5000D a fost un radar de recunoaștere maritimă cu rază lungă de acțiune și de țintire care opera în banda L.

Antena era un reflector parabolic cu o singură curbă, alimentat de o rețea verticală de dipoli polarizați orizontal. Reflectorul a fost utilizat, de asemenea, pentru sistemul IFF integrat. Transmițătorul folosea un Stabilotron urmat de un Amplitron ca amplificator de putere. Semnalul transmis este un cod Barker cu 5 sau 7 elemente de cod de 0,9 µs fiecare. Radarul dispunea de un sistem MTI foarte modern pentru acea vreme, care putea, de asemenea, să compenseze viteza proprie a navei și să elimine interferențele cauzate de valurile mării. La distanțe mari, sistemul Dicke-Fix putea fi activat.

În 1965, a fost montată o antenă mai mică, cu o sarcină de vânt mai mică. Radarul a fost scos din uz la mijlocul anilor 1970.