Argos 5000D
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrare 1: Argos 5000D
Date tehnico-tactice | |
---|---|
frecvența de lucru: | 1 250 … 1 350 MHz
(bande L) |
perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 330 Hz |
durata impulsului de sondaj (τ): | 6 µs |
timpul de recepţie: | |
timpul mort: | |
puterea în impuls: | 5 MW |
puterea medie: | 10 kW |
distanţa maximă fără ambiguităţi: | 250NM (≙ 450 km) |
capacitatea de separare în distanță: | 150 m |
precizia de măsurare: | |
lățimea diagramei de directivitate: | 1,5° |
numărul de impulsuri recepţionate: | 14 |
viteza de rotire a antenei: | 6 min⁻¹ |
MTBCF: | |
MTTR: |
Argos 5000D
Argos 5000D a fost un radar de recunoaștere maritimă cu rază lungă de acțiune și de țintire care opera în banda L.
Antena era un reflector parabolic cu o singură curbă, alimentat de o rețea verticală de dipoli polarizați orizontal. Reflectorul a fost utilizat, de asemenea, pentru sistemul IFF integrat. Transmițătorul folosea un Stabilotron urmat de un Amplitron ca amplificator de putere. Semnalul transmis este un cod Barker cu 5 sau 7 elemente de cod de 0,9 µs fiecare. Radarul dispunea de un sistem MTI foarte modern pentru acea vreme, care putea, de asemenea, să compenseze viteza proprie a navei și să elimine interferențele cauzate de valurile mării. La distanțe mari, sistemul Dicke-Fix putea fi activat.
În 1965, a fost montată o antenă mai mică, cu o sarcină de vânt mai mică. Radarul a fost scos din uz la mijlocul anilor 1970.