SPS-1
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: SPS-1
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande S |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 240 NM (≙ 445 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
SPS-1
SPS-1[1] a fost un radar foarte complex de recunoaștere maritimă și de alocare a țintelor, care funcționa în trei dimensiuni în banda S.
Sistemul de antene era alcătuit din două reflectoare parabolice, două antene liniare de tip „phased array“, cu alimentări paralele pentru radarul de urmărire a țintelor, o antenă cu fantă cu ghid de undă suplimentară și o antenă IFF, toate amplasate într-un radom mare din plastic. Toate antenele s-au rotit împreună pe placa turnantă.
Radarul a fost inițial dezvoltat sub denumirea AMES Type 988 „Broomstick“ și a fost destinat sistemului de arme Sea Dart pentru navele de război britanice, a căror construcție a fost ulterior întreruptă. Hollandse Signaalapparaten a continuat să dezvolte radarul până în 1969 sub denumirea MTTR. Doar două dintre aceste radare, denumite SPS-1, au fost utilizate în 1975 pe fregatele De Ruyter (F806) și Tromp (F801) ale Marinei Regale Olandeze.
Observație:
- Nu confundați SPS-1 cu AN/SPS-01!