AN/APG-5
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 2 500 MHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 500 W |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 2,75 km |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 28° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/APG-5
AN/APG-5 a fost un radar de control al focului în bandă S, ușor, destinat utilizării în aeronave, dezvoltat pornind de la radarul experimental SCR-523. Este un radar automat de localizare a distanței (Air Range Only, radar ARO) care furnizează informații despre ținte unui vizor de ghidare, așa cum se utilizează în amplasamentele superioare și inferioare ale tunurilor aeronavelor. Antena, care este montată pe amplasamentul tunului și se rotește odată cu acesta, direcționează impulsurile de transmisie într-un fascicul lat de 28° către o țintă selectată.
Denumită inițial SCR-726, AN/APG-5 a fost fabricată de Galvin Corporation (din 1947 denumită Motorola) începând cu 1944. După teste de tragere reușite cu unități îmbunătățite la Eglin Field, Florida, armata americană a comandat 400 de unități pentru a fi utilizate în Boeing B-17, B-24 și F-86A-5.